Articol de GSP - Publicat luni, 15 aprilie 2019 19:30
La 22 de ani, Mihai Butean este în plină ascensiune. E pasionat de tâmplărie și povestește cât de aproape a fost să fie inginer, dacă nu i-ar fi ieșit cu fotbalul.
A crescut la „U” Cluj, a fost remarcat de Dani Coman și adus la Astra, iar acum Mihai Butean a devenit internațional U21, unul dintre cei mai ofensivi fundași de bandă din Liga 1 și a luat deja ochii câtorva formații cu pretenții. Pasionat de tatuaje și tâmplărie, al doilea hobby fiind moștenit de la tatăl său, Butean a recunoscut că i-ar fi plăcut să urmeze și visul părinților, acela de a fi inginer în construcții. Ascensiunea rapidă ca fotbalist l-a făcut să-și schimbe planurile și acum poate visa la un transfer într-un campionat puternic.
- Mihai, 2019 a început fantastic pentru tine. Goluri, assisturi, ai ajuns și la națională, ce urmează?
- Vreau să iau lucrurile treptat. Următorul pas ar fi să ajung în străinătate, dar nu vreau să mă grăbesc, aștept să fiu pregătit 100%. Nu aș vrea să plec de plăcerea de a pleca și apoi să mă întorc dezamăgit în campionatul României. Pentru mine ar fi ca un eșec.
- Ce campionat ți s-ar potrivi?
- M-aș vedea jucând în Germania, Franța sau Italia.
- Ești un jucător polivalent, totuși unde te simți cel mai bine?
- Cred că cel mai bine mă regăsesc ca fundaș lateral, stânga sau dreapta, îmi place mult să fiu cu fața la joc și să fiu o surpriză în atac.
„Urma să mă înțeleg cu Dinamo”
Marchezi destul de des, de unde valențele astea ofensive?
- În timpul junioratului am evoluat foarte mult ca mijlocaș lateral ofensiv și atunci înscriam foarte des, am devenit chiar golgeter. Însă când am făcut pasul la echipa mare, conjunctura a făcut să devin fundaș lateral.
- Cum te-ai apucat de fotbal? Ai știut de la început că vrei să te faci fotbalist profesionist?
- Într-o zi, la școala generală unde învățam eu, și-au făcut apariția domnul Macea Vasile și domnul Sima Daniel, pentru a realiza o selecție. Ne-au pus în timpul orei de sport să jucăm între noi, am jucat bine, am dat și gol. La final, am primit bilet cu data și ora primului antrenament! Am fugit repede spre casă și i-am spus ferm mamei că vreau să merg la fotbal, că vreau să devin și eu fotbalist.
- Cum ai ajuns la Astra?
- În perioada în care eram la Universitatea Cluj, în liga a doua, echipa a intrat în faliment și am devenit liberi de contract. Și atunci am luat-o care încotro. Unii colegi chiar s-au lăsat. Pe mine mă urmărea Dinamo, dar nu am ajuns la un numitor comun cu cei de acolo. Între timp, m-au contactat cei de la Astra Giurgiu și domnul Dani Coman m-a convins să semnez cu ei. Mi-a promis că o să aibă grijă de mine.
- Și la Astra e o situație financiară grea, cum e pentru un fotbalist să stea neplătit 4 luni? Cum reușești să trăiești?
- Nu este ușor deloc să fii neplătit atâtea luni. Nu poți să îți plănuiești nimic fiindcă nu știi ce va fi în perioada următoare. Trebuie să fii foarte atent cum îți calculezi banii, să reușești să te încadrezi, să iei în calcul că pot apărea și situații neprevăzute. Câteodată acest lucru poate să te abată de la drumul tău, pentru că începi să te gândești mai mult la aceste probleme, uneori fără să vrei. Eu am avut norocul că am învățat de acasă cum să fiu chibzuit și cum să reușesc să gestionez și situațiile de genul acesta.
- Sunteți acuzați că v-ați dat la o parte cu FCSB...
- Nu este plăcut să auzi astfel de lucruri, când tu știi că ai dat totul pe teren și ai încercat să faci tot ce îți stă în putere ca să iasă un meci bun. Mai apar și greșeli, dar asta nu înseamnă că e ceva ascuns la mijloc. Nu poate să spună nimeni că ne-am dat la o parte, pentru mine este o jignire. Încerc să nu pun însă la suflet toate răutățile care apar.
„Părinții mi-au impus să mă țin de școală”
Ce model de fotbalist ai?
- Îl urmăresc de ceva timp pe Hector Bellerin, de la Arsenal, și am impresia că mă regăsesc foarte mult în stilul său. În același timp, îl apreciez foarte mult și pe Philipp Lahm, pentru seriozitatea și disciplina de care a dat dovadă de-a lungul carierei.
- Ești un fan al tatuajelor, câte ai?
- Momentan am 5 tatuaje, dar nu vreau să mă opresc aici (râde). Pentru mine fiecare tatuaj reprezintă ceva. Două sunt legate de personalitatea mea, de exemplu, am un lup, mă regăsesc în trăsăturile lui. Două sunt legate de familia mea, iar unul este pentru o persoană specială din viața mea, un om care m-a ajutat într-un moment greu.
- Pe lângă fotbal și tatuaje, mai ai o pasiune, școala.
- Părinții mei au avut grijă să nu neglijez școala și le mulțumesc pentru asta. Au fost foarte drastici în privința asta și am fost nevoit să îmbin școala și fotbalul. De la început mi-a plăcut matematica, aveam note mari, fără să depun vreun efort suplimentar. Asta m-a determinat să mă înscriu și la facultatea de construcții din cadrul Universității Tehnice din Cluj, dar am fost nevoit să renunț când am semnat cu Astra. Nu regret deloc acest lucru, știu clar ce vreau. Să joc fotbal.
- Care e cel mai important sfat pe care l-ai primit în cariera ta?
- E unul de la primul meu antrenor, după care mă ghidez și în ziua de azi: „Cum te antrenezi, așa și joci”
- Cel mai tare adversar pe care l-ai întâlnit?
- Ricardo Quaresma. Am jucat într-un amical contra celor de la Beșiktaș şi acolo l-am întâlnit.
- Ai avut vreun moment în care voiai să renunți la fotbal?
- A fost o perioadă în timpul junioratului când am avut îndoieli. Antrenorul pe care îl aveam atunci nu credea deloc în mine și nu mă lua nici în primii 18, stăteam mereu în tribună. A fost un an extrem de dificil. Pe urmă s-a schimbat antrenorul și am reușit încet, încet să îmi recapăt încrederea și să joc meci de meci. Am devenit în scurt timp și căpitanul echipei de juniori a Universității.
- Ce crezi că ți s-ar fi potrivit ca meserie dacă nu ajungeai fotbalist?
- Mă gândesc că aș fi terminat facultatea de construcții și probabil aș fi ajuns inginer. Îmi mai plăcea când eram mic ideea de a deveni pilot pe avioane.
- 3 lucruri pe care lumea nu le știe despre tine?
- Sunt fan Formula 1 și Lewis Hamilton. Am poze multe cu el în telefon și chiar și poza mea de fundal este cu el. Îmi plac foarte mult animalele, am trei căței și două pisici la Cluj și acum vreau să îmi iau un cățel și aici, la Ploiești (râde). Sunt nebun după adrenalină, îmi plac la nebunie parcurile de distracție, nu refuz niciun roller-coaster, prietenii mei zic că sunt nebun când le încerc pe alea extreme.
- 3 lucruri la care n-ai putea renuța?
- La fotbal. Pe urmă la filme, împreună cu tatăl meu am văzut 100 de filme, știu toți actorii. Merg foarte des la cinema. Și al treilea lucru ar fi apărătorile mele, îmi poartă noroc.
- Spune-mi cea mai mare prostie pe care ai făcut-o în copilărie.
- Când eram mic, eram foarte neascultător și făceam tot felul de trăsnăi. Dar cred că lucrul pentru care am fost pedepsit câteva săptămâni bune a fost când, împreună cu verișorul meu, am dezumflat toate roțile mașinilor din jurul blocului, doar mașina tatălui meu a rămas cu roțile umflate. Pe urmă a fost coadă la ușa mea, toți vecinii au vrut să ne cunoască (râde).
- Ce pasiune neobișnuită ai?
- Tâmplăria cred că a rămas o pasiune ascunsă a mea. Când eram mic îl ajutam pe tatăl meu, el fiind tâmplar, mergeam cu el la muncă și stăteam mereu în preajma lui. Îl priveam cu atenție cum reușea din două-trei scânduri să facă lucruri minunate, utile. Prietenii lui îi spuneau că o să ajung și eu un tâmplar bun, dar el nu îi lăsa să termine, că le spunea că locul meu nu este acolo.
- Care a fost cea mai amuzantă întâmplare din cariera de fotbalist?
- Cred că în timpul junioratului s-au produs cele mai multe întâmplări amuzante. Așa e când ești copil. Într-un cantonament scurt, eu și doi colegi trebuia să dormim, trecuse de mult ora stingerii. Însă noi urmăream emisiunea «Fenomene stranii», nu pierdeam niciun episod. Ca să ne putem uita, făceam cu schimbul pază la ușă, ca nu cumva să vină antrenorul. Când urmam eu la ușă, a apărut și antrenorul. A fost o noapte plină de genuflexiuni. Nici nu am mai aprins televizorul tot restul cantonamentului.
- Ce ai făcut cu primii bani din fotbal?
- Mi-am luat un ceas, aveam un salariu de doar 180 de lei, așa că nu mă puteam răsfăța prea tare. Îți dai seama bucurie pe mine când am reușit să îmi cumpăr ceasul respectiv.
„Mi-e frică să nu mai fiu ajutat de Dumnezeu”
- Care e cel mai scump lucru pe care ți l-ai cumpărat și apoi ți-a părut rău?
- De obicei, sunt destul de calculat în privința banilor și nu prea îmi cumpăr lucruri de care nu am nevoie. Ultima dată, mi-am achiziționat o pereche de adidași destul de scumpi și după aceea, parcă mi-a părut rău. Mi se părea că am dat mult pentru o pereche de ghete, fiind și ultimii mei bani din luna respectivă.
- Dacă mâine ai avea 100 de milioane de dolari ce ți-ai cumpăra prima dată?
- Prima dată aș da o sumă importantă părinților mei, să știu că nu le va mai lipsi nimic. Așa aș fi și eu mai liniștit. Pe urmă aș avea grijă de sora mea și de nepoțeii mei, am doi. Iar pe urmă probabil aș merge într-o vacanță. Sunt de principiul că amintirile rămân, restul vin și pleacă.
- Ai o frică deosebită?
- Chiar nu am o frică anume. Pot să spun că uneori mă trezesc și îmi e frică de Dumnezeu. Sunt convins că fără El nu suntem nimic și cred că asta mă sperie cel mai tare, să nu mai fiu ajutat de El. În rest sunt foarte curajos și nu mă dau în lături de la nimic.
- Ce te enervează la oameni?
- Răutatea unora. Când văd că unii încearcă din răsputeri să te pună într-o lumină proastă, când văd că se calcă pe cadavre pentru a ajunge undeva. Eu gândesc diferit.
- Ce ai schimba la Liga 1?
- M-am obișnuit deja cu sistemul play-off, play-out. Recunosc că aș prefera un campionat tur-retur, ca în străinătate. Ce aș propune eu ar fi ca la început de campionat, toate echipele să asigure într-un cont o sumă de bani, din care să fie plătite salariile jucătorilor și angajaților, în caz că apar probleme pe parcursul sezonului. Așa nu ar mai fi restanțe salariale.
„"U" este echipa mea de suflet, acolo am crescut, m-am maturizat, am făcut primii pași în fotbal. Tot la "U" am fost prima dată pe stadion. Am fost de multe ori și în galerie, pentru că toți prietenii mei făceau asta. Este un sentiment aparte, "U" dă dependență, te îndrăgostești după un singur meci”
„Orice fotbalist visează la Campionatul European. Să îmbraci tricoul naționalei la un astfel de campionat este ceva de vis, ceva uimitor. Participarea la turneul final U21 ar fi un pas mare pentru cariera mea, s-ar schimba multe, cred eu”
„Principalele mele calității sunt determinarea și agresivitatea, dar stau bine și din punct de vedere fizic, atât pe forță, cât și pe viteză. De îmbunătățit, mereu ar mai fi câte ceva. Sunt o fire perfecționistă”
Mihai Butean, fundaș Astra Giurgiu
3 goluriși 2 pase decisive are fundașul Astrei în acest sezon în 23 de prezențe
550.000 €e cota lui Butean pe transfermarkt
