Articol de Ioana Mihalcea - Publicat duminica, 23 septembrie 2018 09:00
Ce alegi între un antrenor care e dinamovist, are defectele lui dar și potențial, în care în urmă cu lună aveai maximă încredere, și căpitanul echipei, un jucător cu un CV aproape de zero absolut, care vrea să plece la FCSB și creează probleme în vestiar? O dilemă morală la care tot Dinamo ne-a dat și răspunsul. Poate nu cel la care ne așteptam.
Nu-mi ies din minte imaginile cu Florin Bratu, aproape urlând de furie în direct la TV că jucătorul văzut drept exponențial la Dinamo, Dan Nistor, căpitanul echipei, și-a exprimat dorința să plece la marea rivală.
Scandalizat dincolo de orice limită, antrenorul lui Dinamo și-a strigat frustrarea într-un mod pe care unii l-au văzut drept nelalocul lui. Ar trebui să condamnăm sinceritatea, în orice formă a ei, să perpetuăm și să încurajăm aceleași minciuni, același limbaj de lemn, aceleași discursuri terne, prin care evităm adevărul ca să nu supărăm pe unul sau pe altul? Să preferăm ca un căpitan să plece la marea rivală a formației sale în loc să sesizăm ridicolul absolut al situației? Așa se pare.
De ce s-a ajuns aici? De ce a răbufnit Bratu? Pentru că e un tip vulcanic, pentru că face crize pe marginea terenului, pentru că înjură jucătorii la antrenamente, se ceartă cu legenda Mister Dinu și are un răspuns agresiv pentru oricine și orice?
Nu.
Pentru că nu s-au făcut investiții. Pentru că nu poți merge din inerție la nesfârșit. Pentru că nu te poți păcăli la infinit. Pentru că ai ajuns la capătul răbdării. Pentru că jucătorul cu cea mai mare responsabilitate în vestiar a luat în calcul, la modul concret, să plece la FCSB. Jucătorul care trebuia să-l ajute, să fie mâna lui dreaptă, în care a crezut în ciuda avertizărilor pe care le-a primit. Îl putem învinui că a fost dezamăgit, frustrat și că a răbufnit? Cine n-ar fi făcut-o în locul lui?
Sigur, are și Bratu vina lui. A intrat cu testarea jucătorilor din amicale în meciurile oficiale, fără să lege un "11" constant, fără să aibă rezultate semnificative. I se poate imputa asta, așa cum se poate și explica simplu prin faptul că efectiv nu avea cu cine să joace și aproape nimeni nu confirma pe postul său. Pentru că, din nou, nu s-au făcut investiții la un nivel acceptabil.
Din cauza oficialilor care nu înțeleg ce înseamnă Dinamo și cum trebuie gestionat acest club, acest brand, fotbalistului care și-a băgat banderola de căpitan în șort i s-a mai dat o șansă. Și i s-a dat și banderola înapoi. Și i s-a premiat solicitarea de a pleca la FCSB cu un nou contract și cu mai mulți bani.
Încurajând acest comportament, fotbaliștii vor crede că pot face orice și nu vor plăti pentru nimic. Dimpotrivă, vor da afară un antrenor cu care nu se înțeleg și chiar vor fi recompensați!
Bonus, două episoade din ultima lună care arată nivelul de profesionalism de la club:
- Ce poate fi mai penibil decât să-i prelungești contractul unui antrenor pe care peste doar o lună să-l dai afară? Imaginile cu Bratu și Dănciulescu de la mijlocul lui august stau mărturie haosului din birouri, care se reflectă atât de clar în teren. Bratu numai un zâmbet, pozând cu tricoul cu "2020". Marketing la maxim, profesionalism la minim din partea conducerii.
- Mai penibil poate fi doar să-i prelungești contractul unui jucător problematic cu un (1) an. Un jucător care mai avea oricum încă 2 ani de contract. Un jucător care are 30 de ani. Un jucător care a vrut să plece la marea rivală. Un jucător despre care mai mulți antrenori au spus că trebuie să ai grijă cu el. Și, mai rău, să anunți prelungirea în direct la TV, când antrenorul trage semnalul de alarmă în privința lui. Deci, ca să-i dai mai mulți bani și ca să-i arăți că-l alegi în locul antrenorului, altfel ce rost ar avea un contract pe încă un an în aceste condiții?!
Cam aici a ajuns Dinamo. Dezamăgitor.
Ce e de reținut după această experiență, încă una ratată? Că Dinamo nu mai poate avea, momentan, pretenții de echipă mare. Că a devenit una de mijlocul clasamentului, care se zbate, în cel mai bun caz, între play-off și play-out. Că suporterii trebuie să înțeleagă care e nivelul. Da, sunt meciuri în care vei bate Viitorul, vei face egal cu FCSB, dar sunt meciuri în care vei pierde cu Poli Iași și cu Gaz Metan. Asta e Dinamo de acum și, fără schimbări și investiții majore, asta e limita. Pentru suporteri e greu de acceptat, dar trebuie să o facă. Altfel vor avea în continuare așteptări și vor fi surprinși inevitabil negativ de fiecare dată.
Dănciulescu a plecat. Foarte bine. Cea mai inteligentă mutare pe care a făcut-o de când e conducător la Dinamo. Se pregătește (iar) să vină antrenor Claudiu Niculescu. Un sfat pentru orice mare dinamovist care are de gând să preia echipa în aceste condiții: fugi cât poți în direcția opusă! Vei fi doar un alt nume pe o lungă listă de carne de tun și nu meriți asta. Nu vei schimba nimic, e doar o iluzie. Dimpotrivă, îți vei strica imaginea.
Într-un interviu acordat GSP în primăvară, întrebat de ce partide își aduce aminte cu drag din copilărie, Florin Bratu, dinamovist de mic, spunea: "De cele de la începutul anilor '90. Era perioada cu Demollari, Gerstenmajer, Moga, Viorel Moldovan. Cu acele echipe am prins drag de Dinamo. Sper să construiesc şi eu aici o echipă, iar peste ani, copiii de-acum să zică: «Uite, mie mi-au plăcut jucătorii aceia ai lui Bratu!»". De ce n-a reușit? Nu pentru că n-a știut cum, ci pentru că la Dinamo căpitanul părăsește primul corabia. Asta e mentalitatea celor cu care trebuia să lucreze. "Jucătorii aceia ai lui Bratu" au în cap doar banii de la FCSB. De aceea.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
