Articol de Theodor Jumătate - Publicat marti, 22 august 2017 10:26
Gică Hagi, 52 de ani, afirmă că "nu pot pregăti în paralel și Viitorul, și selecționata. Nu mă pot concentra asupra a două misiuni care îți ocupă atât de mult timp".
Pentru Gică Hagi, echipa națională a rămas mereu un vis. Printre "tricolori", a jucat cel mai bun fotbal al său și tot acolo a debutat ca antrenor, în 2001. A rămas doar 6 luni, a fost demis după ce a eșuat în campania pentru Mondialul din 2002, dar încă se gândește să se întoarcă pe banca selecționatei. Mai mult. La 52 de ani, e scopul carierei lui. A mărturisit și într-un interviu oferit cotidianului elvețian Le Matin.
Întrebat dacă ar putea superviza simultan și Viitorul, și România, "Regele" a răspuns: "Nu, nu. Nu mă pot concentra asupra a două misiuni care îți ocupă atât de mult timp. Nu-mi pot imagina un asemenea scenariu. Însă vreau să antrenez din nou naționala și s-o fac să câștige. E ambiția mea. Întotdeauna am vrut să câștig. E marca Hagi".
"Nu am fost întotdeauna antrenor, mi-aș putea imagina pe altcineva în locul meu la Viitorul. Dar, momentan, cel mai bun pentru acel post sunt eu. Cum selectez copiii la Academie? E secretul meu! E diferența dintre voi și mine. E ochiul"Gică Hagi
"Am vrut să le fac dreptate copiilor talentați"
"În 1994, eram foarte puternici. Puteam deveni campioni mondiali, sunt convins. Ne-a lipsit un pic mai multă șansă, asta e tot"Gică Hagi
Jurnaliștii elvețieni au fost curioși să afle de ce a creat Academia. "Pentru a oferi înapoi fotbalului ceea ce mi-a dăruit. Totul. Plăcerea, emoțiile, faima, bogăția. Acest joc e viața mea și am sperat mereu ca fiecare puști român talentat să devină fotbalist. Pe meritul său, nu pentru că părinții lui au mai mulți bani sau relații mai bune. De aceea am deschis Academia. Pentru a le face dreptate acelor copii".
"35 la sută din echipa națională a României provine din Academia mea. Este și acesta un rezultat. Ceea ce-mi atrage atenția la copiii de azi e lipsa de ambiție. Iubesc fotbalul, dar nu mai au acea dorință de a se sacrifica pentru a progresa și a ajunge sus de tot.
De mic, am înțeles că tehnica bate forța. Ea face diferența. Însă, când vorbesc de tehnică, nu mă refer doar la picioare. Creierul e la fel de important. Întotdeauna mi-a plăcut să-mi antrenez creierul"Gică Hagi
