Articol de Remus Răureanu, Raed Krishan (foto) - Publicat joi, 22 februarie 2018 20:53
Diaspora sfidează instanțele de la București cu strigătul "Steaua București", un nume care a atras mii de români pe "Olimpico" deși nu mai e voie să apară scris în fotbalul profesionist.
"Aoleu, e meci? Joacă Steaua noastră? La București cât a fost scorul? A câștigat Steaua? Serios? Atât de slabă a ajuns Lazio? ".
Femeia ne indică stația la care să coborâm din autobuz, cea mai apropiată de intrarea pentru presă. "Vă pare rău că n-ați știut, ca să fi cumpărat un bilet?". "Aaa, nu! Mi-e că fac mult de tot până acasă, se circulă prost de tot în zilele cu meciuri. Se închid străzi și mai e și vremea asta...".
Traficul e, într-adevăr, groaznic. Mașini, motociclete și scutere se târăsc pe asfaltul înnegrit de ploaie. În întuneric, vehiculele par să nu se mai termine pe cursul către stadion.
Femeia vorbește româna foarte bine și după 18 ani în Italia. Nu are accentul lui Răducioiu revenit de la Bari în 1990. Și nu e interesată de fotbal precum conaționalii care coboară din mașini lși bat pe jos ultimele sute de metri dinaintea arenei. "Unde-i casa de bilete?". "Gata, scoateți fularele acum!". "Noi pe unde intrăm?". Oamenii murați amestecă accente oltenești, moldovenești.
Și dinamoviști împrumutați pentru un meci
Cîțiva s-au postat sub o copertină în fața punctului în care se videau bilete, doar, doar vor mai prinde câteva în ultima clipă. Ora-limită de vânzare a trecut.
Autoturismele "Polizia Roma Capitale" și tipii cu uniforme sunt la tot pasul, însă nu se simte tensiune. Români și laziali parcurg aleile din incinta Stadionului Olimpic unii lângă ceilalți. Doar în tribune sunt delimitați. Și numai ultrașii. Steliștii au umplut sectorul care le-a fost rezervat, cam 5.000 de locuri.
Lazialii sunt mult mai mulți, ei au peluza Nord toată și au umplut-o ochi. Dresorul eliberează vulturul-simbol al celeștilor și pasărea face un tur al stadionului înainte să revină pe antebrațul omului.
Galeria cântă imnul și după ce muzica se oprește în difuzare și din tribuna a doua se agită steaguri bleu și tricolore, laolaltă, ca la un joc amical între cluburi prietene. Sunt cam 35.000 de spectatori și poate spre o treime sunt români.
Nici nu sunt toți steliști. Unii se mai tachinau înainte să intre: "Ați venit voi aici? Păi, nu mai sunteți dinamoviști? Aaa, Dinamo nu mai joacă în Europa!". Fără Dinamo, i-a reunit FCSB, pe care galeria continuă să-l cânte "Steaua București", strigătul care se repetă din bucata de peluză costumată în roșu și albastru.
Talpan a pretins dezlipirea numelui de pe această echipă și instanțele i-au dat dreptate, numai că lumea nu admite așa ceva și tot mai vede Steaua ca pe un tatuaj imposibil de înlăturat.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
