Răzvan Lucescu la 50 de ani // SPECIAL GSP 8 dezvăluiri ale lui Răzvan Lucescu: de la teama de a muri în război și până la alergia la ceapă și usturoi

O casă așa cum oricine și-ar dori pentru sine și familia sa. Un living uriaș, eficient compartimentat, unde stilul contemporan, practic, se îmbină cu art deco și clasic.

Muzica ușoară, în toate limbile, se aude de la un post de radio.

"Animăluțele" de casă ale familiei, pufoase, lenevesc care pe unde pot, încă nu e ora de joacă.

Acesta este decorul oazei de liniște unde Răzvan Lucescu s-a retras pentru 24 de ore la mijlocul săptămânii, după derby-ul câștigat de PAOK Salonic cu Olympiakos, scor 3-1, care a stabilit încă o dată, probabil decisiv pentru economia clasamentului, că echipa lui este "the best of" Grecia, cu 9 puncte avans față de principala rivală cu 10 etape înainte de final.

Un marș triumfal pentru antrenorul care ieri a împlinit nici mai mult, nici mai puțin de 50 de ani! Lucescu junior, încoronat ca antrenorul român al anului 2018, a vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre episoade din viața lui, detalii ce l-au marcat, și cum se simte acum, când schimbă prefixul și are deja doi nepoți, o fetiță și-un băiețel.

1. IDOL: "Aveam afișe cu Diego printre tablouri"

În afara imaginii tatălui, cu care a crescut mereu, Răzvan a mărturisit că a avut un idol.

"Maradona! E o poveste. Tata avea un prieten foarte bun în Italia, Franco Janich, care a ajuns director la Napoli prin 1982-1983. Și-așa am devenit suporter al lui Napoli, dar aprig! Și-n vara lui 1984 a ajuns Diego la Napoli. A fost o zi fantastică atunci când am auzit. Aveam în cameră, printre tablouri, poze și afișe cu Maradona. L-am iubit, pot spune că a fost idolul meu! Am suferit enorm în 1990, când a pățit-o prima oară. Mi s-a părut nedrept ceea ce i se întâmplă cu drogurile ca situație, că a ajuns astfel. Nu voiam să cred că el a făcut... M-a marcat profund modul cum mângâia el mingea. Mi-a fost simpatic încă de la Campionatul Mondial din Spania, din 1982, de la meciul cu Italia. Când a fost permanent lovit și-a avut reacția aceea de a-și lovi adversarul, ca un gest de frondă".

+4 FOTO

2. MUZICĂ: Alifantis, Șeicaru, Queen, latino

Pe ritmul muzicii, astfel se desfășoară orice discuție cu Lucescu.

"Sar de la una la alta, de la un stil la altul. Îmi place muzica la nebunie. Downloadez de pe net. Am început să ascult muzica noastră, folk, românească. Nicu Alifantis, Șeicaru, Cătălin Crișan. Dar mă duc și la pop, la disco, la rock, Scorpions, Queen, muzica latină. Îmi iau telefonul, am "doar" vreo mie de melodii, și-l pun să cânte. Cea mai mare parte din timp sunt singur, merge muzica aproape non-stop. Televizorul îl las pe imagini, dar las muzica să cânte. Îmi dă senzația de mai plin în jurul meu și pot lucra fără probleme", a comentat tehnicianul.

3. SĂRBĂTOARE: Bradul de Crăciun și poneiul

Printre plăcerile ce i-au rămas din copilărie se enumeră și Sărbătoarea Crăciunului. Poate tocmai de aceea în casa de la București încă are bradul împodobit în living și ornamente de sezon prin camere!

"Îmi place să prelungesc ideea asta de Crăciun, îmi oferă o atmosferă pozitivă. Nu prea am avut timp să mă sărbătoresc cum se cuvenea ultima dată. Am fost absorbiți de nașterea fetiței lui Matei și a Ioanei, apoi am căpătat o răceală cruntă", a mărturisit Răzvan, deja bunic, de două ori, cu un nepoțel și-o nepoțică.

+4 FOTO

Privind spre bradul ornat de soția sa, antrenorul a rememorat un detaliu amuzant de acum mai bine de 40 de ani:

"Am primit multe cadouri frumoase de la părinți, mi-aduc aminte că m-au întrebat la un moment dat ce-mi doresc. "Un cal, un ponei, pentru că eu iubesc animalele!". I-am surprins. "Cum unde-l ținem, pe balcon!"".

4. IUBIRE: Ce-nseamnă să întârzii la școală

Forța lui Răzvan este dată și de femeia puternică, Ana, pe care o are alături de 30 de ani. Ea îi organizează "agenda" extrafotbalistică a soțului, chiar dacă este obligată să stea mult timp din an la București. Cei doi s-au cunoscut la ASE, acolo unde erau amândoi studenți. O întârziere la cursuri i-a adus față în față, aproape, de atunci au rămas împreună, au doi copii, Marilu și Matei, care la rândul lor au doi copii.

"Am ajuns cu 5 sau 10 minute mai târziu, n-am mai intrat și-am văzut-o atunci pe culoarul facultății. Am vorbit, am păstrat legătura, am ieșit la cofetărie, a fost dragoste la prima vedere și-a rămas iubire pentru totdeauna", s-a confesat Lucescu.

Cei doi s-au căsătorit când Răzvan avea 21 de ani, exact ca tatăl său, Mircea Lucescu.

5. LIFESTYLE: "Îmi pierd răbdarea după o oră și un sfert"

Răzvan strâmbă din nas atunci când este întrebat cum s-ar numi o carte sau un film despre viața lui:

"Nu, nu mă atrage ideea. Cred că fiecare dintre noi are ceva special. Gândim diferit, interpretăm diferit. Îmi văd viața altfel, eu fiind mai retras, am alte bucurii. Poate că odată, la un moment în viitor, o să fac o petrecere, poate o să și dansez, dar nu văd în viitorul apropiat. Mă văd înconjurat de prieteni, de lume, dar fără să epatez, fără zgomot. Așa am trăit în ultimii zece ani. Am avut și amărăciuni, și frustrări, cu oameni, mi-am construit un mod de viață retras, de care sunt foarte mulțumit. Îmi place să ies la masă, dar după o oră și un sfert îmi pierd răbdarea! O masă, seara, un pește, un pahar de vin, cu cei cu care lucrez, cu prietenii, discutăm, dar acolo, asta e maximum".

6. MEDIA: "Prefer să nu mă încarc cu bârfe, cu atacuri"

Printre personalitățile născute în aceeași zi cu el, pe 17 februarie, se enumeră Michael Jordan, Ed Sheeran, Paris Hilton, Marc Marquez, Octavian Bellu sau Ioana Radu. Antrenorul a fost amuzat, inițial, să audă această informație, precizând ulterior:

"De vreun deceniu nu prea mai citesc presa, nu prea sunt la curent cu toate detaliile. În munca mea sunt importante informațiile, corect. Dar ți le poți lua fără ca ele să fie deteriorate de chestii negative. Prefer să nu mai citesc, pentru a nu mă încărca și cu bârfe, și cu atacuri. M-ar distrage. Nu-mi fac plăcere și mă perturbă. Și m-ar putea face să nu am un discurs corect, or eu vreau să răspund tuturor cu respect. Soția, care citește dimineața absolut tot, și un prieten, Mugur, care-mi mai trimite câte un articol care consideră că merită să-l citesc, ei mă informează despre ce apare în media".

+4 FOTO

7. TEAMĂ: "Nu vreau să mă văd murind într-un război"

Există ceva de care să se teamă. Primul impuls este categoric:

"Nu, nimic, niciuna". Apoi, după câteva secunde de liniște, a adăugat: "M-am gândit dacă nu cumva lumea astea e hiperactivă și nu există riscul unui război mare? Fiindcă omenirea a fost plină de conflagrații. Ăștia suntem noi, oamenii, avem nevoie de astfel de chestii, nu pricep de ce. Se tensionează... Nu poți compara anii '70, '80, '90 cu ceea ce trăim acum. Dar am totuși încredere că cei de foarte sus, de la putere, fac doar jocurile lor, își arată orgoliile, știu că un eventual război ar distruge planeta. Mai sunt focare locale care mai detensionează atmosfera. De fapt, ăsta ar fi singurul lucru despre care aș spune că mi-e teamă. Fiindcă nu vreau să mă văd murind într-un război. Oricum, altfel, dar nu așa!".

8. DISCONFORT: De la ceapă la rău de înălțime

Răzvan recunoaște amuzat că organismul nu mai este cel mai bun aliat la 50 de ani. "Acuză" dureri de spate, la cartilagii, atunci când se trezește dimineața. "Fără stretching, pornește greu motorul", a spus el. Trei chestii îl trag în jos. "Sunt alergic la ceapă și la usturoi. Deși îmi plac foarte mult, mă distrug, dacă mănânc fără să știu. Și ar mai fi teama la înălțime. Dar nu în avion, acolo n-am nicio problemă, fiind spațiu închis. Chestia de gol, asta nu-mi place deloc, atunci am rău de înălțime", a povestit el.

Autocaracterizarea lui Răzvan Lucescu:

- La 20 de ani - "Băiat bun, bine, tot timpul am fost băiat bun, cu suflet bun. Și aș adăuga: un băiat bun care credea că știe multe și era foarte naiv. Și care avea enorm, enorm de mult de învățat. Adică, un fraier!"
- La 30 de ani - "Eram deja tată a doi copii, aveam o familie frumoasă și aș putea să spun că învățasem să fiu un pic mai responsabil. Eram deja preocupat de ce aș putea să fac mai departe. Am avut o carieră nu spectaculoasă, nu proastă, am avut mereu ceva de demonstrat. La 32 de ani am decis să renunț la fotbal și să-mi pregătesc viitorul, ori pe parte managerială, ori pe parte de antrenorat, alegând în cele din urmă să continuu a doua variantă"
- La 40 de ani - "Eram ambițios și luptător"
- La 50 de ani - "Sunt ambițios, luptător și echilibrat"

"Am avut tot timpul aniversări frumoase. Unitatea familiei mă face să fiu bine. Noi am fost mereu o familie unită, și la bine, și la greu. Mereu am avut o atmosferă de sărbătoare în cadrul familiei"

"Ce n-aș putea face niciodată? N-aș vrea să fac rău! Da, prin acțiunile noastre, unii au de câștigat, iar alții de pierdut, asta e viața, dar nu vreau să fac rău nimănui"

"Țin legătura cu Ando, cu Alexa, cu Pancone, cu Isăilă, cu Nicolae Grigore, cu Nae Constantin, cu Șumi, cu Petre Cristian. Cu unii mai des, cu alții mai rar. Aștept ca Măldă să preia mai repede o echipă"

"Trăgeam cu ochiul la bulgari sau la unguri, după caz, ca să văd la TV meciurile de fotbal, copil fiind. Pe vremuri, așteptai un meci un an, acum afli instant și ce e-n țările arabe, și-n China"

"Atmosfera care am întâlnit-o pe stadion, pe Toumba, ultima dată cu Olympiakos... Mă furnică pe piele când îți spun. Au mai fost situațiile cu Rapid contra Hamburg și naționala pe Giulești la meciul cu Bosnia. Pe Toumba îți vibra tot sufletul, pasiune incredibilă"