)
Articol de Ioana Mihalcea - Publicat miercuri, 21 decembrie 2022 17:30 / Actualizat miercuri, 21 decembrie 2022 17:42
Toată lumea vorbește zilele acestea despre Messi și Dibu Martinez, dar din planul al doilea vine un fotbalist argentinian cu un potențial uriaș.
După ce echipa mea, Uruguay, a fost eliminată de la Mondial, nu am mai avut o favorită clară. Dar bucuria jucătorilor din naționala Argentinei trecuți pe la River Plate m-a emoționat. Am adunat aici câteva detalii interesante despre cel mai important dintre aceștia: Enzo Fernandez.
1. Născut pe 17 ianuarie 2001, într-o familie obsedată de River Plate, și botezat după Enzo Francescoli, legenda uruguayană a lui River, cel mai bun tânăr jucător de la Mondial i-a surprins pe toți cei care nu erau la curent cu prestațiile sale în America de Sud și Portugalia. Venit „de nicăieri”, dar nu chiar. De mic porecla sa a fost „Muzicianul” sau „Dirijorul” pentru că dirija orchestra din teren.
Paranteză. Enzo a debutat în tricoul Argentinei pe 24 septembrie 2022, într-un amical cu Honduras. I-a luat locul lui Giovani Lo Celso, accidentat. A intrat după 19 minute din repriza secundă, înlocuindu-l pe Leandro Paredes, și a jucat 26 de minute, timp în care nu a greșit niciuna dintre cele 37 de pase. Benfica l-a cumpărat vara aceasta cu 18 milioane de euro de la River și i-a pus clauză de 120. A fost singura echipă cu adevărat interesată de el la acel moment.
Enzo e doar al treilea sud-american care primește titlul de cel mai bun tânăr jucător de la Mondial, după Cubillas și Pele.
2. Antrenorul Bruno Quinteros, din junioratul său, povestește cât de motivat era să aibă succes: „Era liderul grupului, cu multă personalitate și inteligență în joc. Superdotat. Pasa bine, șuta excelent. Era și sufletul glumelor, când ne cazam în camere cu paturi suprapuse, punea saltelele pe jos și sărea pe ele din paturile de sus.
Într-un cantonament de iarnă, când era ger, -7 grade, mă gândeam să amân antrenamentul, dar el a venit și mi-a spus că vrea să iasă să se antreneze, să găsim un loc. Deși era glumeț și era la vârsta la care nu iei chiar totul în serios, lui îi era clar că trebuie să se pregătească, indiferent ce se întâmplă. Am mers până la urmă să ne antrenăm în curtea unei biserici, unde nu era așa înghețat”.
3. Pablo Esquivel, unul dintre cei mai tari scouteri din Argentina, e cel care l-a descoperit, pe când Enzo avea 5 ani: „L-am văzut jucând cu copiii și am vorbit cu părinții lui să-l lase la fotbal. Tatăl lui mi-a zis că nu, e o nebunie, el e încă la grădiniță! Dar era un lider înnăscut. L-am convins, iar anul următor l-a adus la fotbal”.
Esquivel explică momentul în care a avut loc un declic: „Enzo era grăsuț și River tot transfera juniori. El a trecut în planul doi. În acel moment a început să se antreneze de două ori pe zi și să apeleze la un nutriționist. Familia l-a susținut mereu și asta a contat enorm în perioadele în care nu juca”.
4. Schimb de mesaje între Enzo și Pablo, la Mondial:
Grasule, nu ți-am scris până acum pentru că știu că toată lumea te caută. Când te-am văzut intrând pe teren, mi-a căzut o lacrimă. Meriți! Mergi și mai sus, prietene! Dacă vei juca titular, vei fi cel mai bun, meciurile astea sunt cele în care îți place cel mai mult să joci. Ah, și trage din afara careului, dai gol sigur!
Mesajul lui Pablo Esquivel pentru Enzo Fernandez, înaintea meciului cu Mexic, în care mijlocașul a înscris un gol candidat la reușita turneului
Mulțumesc mult, prietene! Te iubesc! Așa să fie!
Răspunsul lui Enzo pentru Pablo
5. La sărbătoarea de ieri, din Buenos Aires, când i-a fost aruncat din mulțime un tricou cu River Plate, Enzo l-a sărutat de mai multe ori, trimitere la toate momentele în care a înscris pentru formația sa de suflet și a izbucnit în lacrimi, sărutând cu pasiune emblema.
Enzo Fernández besando el manto sagrado 😍 pic.twitter.com/CPc6CUJYr5
— Medio River (@MedioRiver) December 20, 2022
Crescut de River și trimis la Defensa y Justicia, unde s-a maturizat și a luat Copa Sudamericana, a fost rechemat de Marcelo Gallardo și transformat într-un produs de export de mare succes. River încă are 25% dintr-un eventual transfer, ceea ce i-ar aduce o sumă uriașă când Enzo va pleca (la Liverpool?) pe 120 de milioane.
6. I-a spus unui jurnalist că și el are dreptul să atingă și să ridice Cupa Mondială. După ce campionul mondial din 1986 Oscar Ruggeri a contabilizat privilegiul la 69 de persoane - loturile celor 3 echipe câștigătoare, Enzo a venit la interviuri și i-a oferit această oportunitate reporterului care îl intervieva: „Și tu ești argentinian, cum să nu poți?”
Ruggeri: ahora somos 69 los que podemos tocar la copa del mundo en este país
— Quimey Herrera ⭐⭐⭐ (@QuimeyHerrera01) December 20, 2022
Enzo: cómo no la vas a poder tocar? si sos argentino pic.twitter.com/NPjonsuR1I
7. După finală, în entuziasmul general, Enzo și-a amintit din nou de unde a plecat. Pe live-ul făcut de el pe Instagram se vede cum caută să-i strângă pe toți jucătorii formați de River Plate pentru a face o poză împreună. Și nu-s deloc puțini! Plus Nicolas Gonzalez, care nu vine din pepiniera alb-roșie dar e un mare fan al „milionarilor”. Lipsește Otamendi, fără legătură oficială cu River, dar suporter fanatic al clubului.
8. Enzo cu Marta și Raúl, părinții săi:
Mai are patru frați, Sebastián, Rodrigo, Gonzalo și Maxi. Raul a lucrat în metalurgie, dar în 1999, din cauza crizei, și-a pierdut serviciul. A lucrat în construcții și apoi s-a angajat la o fabrică de vopsea.
Marta face curățenie în case. Ea este cea care îl ducea mereu la antrenamente, călătorind ore întregi cu autobuzul 28 prin Buenos Aires. Părinții lui trăiesc în același cartier și în aceeași casă dintotdeauna. Nu au dorit să se mute. „Enzo e mândria cartierului, e extrem de atașat de prietenii de acolo, de toată lumea. Are aceiași prieteni dintotdeauna, sunt mulți oameni în jurul lui acum, dar el știe bine cine este și de unde vine”, spun apropiații.
Iubita lui, Valentina, e profesoară de engleză însă nu mai practică meseria momentan, pentru că s-a mutat cu el la Lisabona. Cei doi sunt împreună din 2018 și au o fiică de aproape 3 ani, Olivia.
9. În casa din San Martin, Enzo și-a creat un colț unde să facă sport, cu o saltea de fitness, gantere, o bandă și o bicicletă. Prima dată când a fost chemat la națională, și-a făcut o poză cu Messi, pe care nu a postat-o nicăieri, doar el și familia lui o știau. A imprimat-o ca un poster uriaș și a înrămat-o în acel loc de antrenament. Se uita la ea și se motiva astfel pentru a ajunge să fie coleg cu Messi. Ulterior, după debut, poza nu a mai fost secretă: a fost mutată în sufragerie, lângă una imensă cu Enzo în tricoul lui River.
10. În cartierul San Martin, o stradă va purta numele Enzo Fernandez. Un vecin a făcut deja modificarea :D
Las calles de San Martín, su barrio natal, ahora llevan el nombre de Enzo Fernández. pic.twitter.com/Nf5TdCq2re
— Pablo Giralt (@giraltpablo) December 20, 2022
Lumea adunată în cartier pentru sărbătoarea trofeului i-a dedicat numeroase scandări lui Enzo:
¡EL BARRIO NUNCA OLVIDA! Las calles de San Martín ovacionaron a Enzo Fernández, oriundo de dicho partido e ÍDOLO de la gente. ¡Argentina vive un estado de éxtasis total!
— SportsCenter (@SC_ESPN) December 20, 2022
📹: IG/valucervantes pic.twitter.com/CslQo9YD0f
11. În 2020, în pandemie, Enzo se antrena la clubul San Teresita, din cartierul San Martin. Juca la Defensa y Justicia. 2 ani mai târziu câștiga Mondialul cu Argentina.
🇦🇷Enzo Fernández entrenando en San Martín en el club Santa Teresita durante la pandemia en 2020.
— Gaby Jurado Calvo (@GabyJurado7) December 20, 2022
Nada es casualidad, ni suerte, todo es esfuerzo y constancia. Grandísimo Enzo 💫🙌🇦🇷 pic.twitter.com/5OYvUEjs91
12. O postare a lui Enzo din 2015, avea 14 ani: „Nu sunt bine deloc, părinții mei îmi dau totul și eu încerc să dau totul la rândul meu, dar nu-mi iese nimic, n-am nici noroc. Știu că într-o zi se va întâmpla, cu sacrificiu și constanță. Și bunica mea mă ajută mult. Le mulțumesc părinților mei pentru că-mi sunt mereu alături, oriunde, apreciez enorm și niciodată nu voi renunța, pentru toate sacrificiile pe care le fac și le-au făcut pentru mine. Niciodată nu mă voi da bătut, vă asigur. Vă iubesc, mamă și tată”.
Eroul din planul al doilea
Nu sunt Pablo Esquivel :D, dar l-am urmărit pe Enzo jucând pentru echipa mare a lui River și mi-a atras atenția de la început. Nu doar privind factorul fotbalistic, care este cel mai evident. Pasiunea cu care trăia (și trăiește) pentru club trăda un suflet și o loialitate uriașe. Un jucător atât de atașat de echipă, care înnebunește de euforie când înscrie, se emoționează teribil când este ovaționat și plânge când spune cât înseamnă asta pentru familia sa nu poate fi decât un caracter extraordinar.
Ca suporter, să vezi un fotbalist în cel mai fericit moment al lui, pe cea mai mare scenă a fotbalului, amintindu-și de echipa ta, de locul de unde a plecat, e ceva memorabil. Iar fanii lui River asta au trăit alături de Enzo.
M-a surprins că lumea s-a bătut doar pe Julian Alvarez, nu și pe el, dar Enzo s-a obișnuit să vină din planul doi și să dea peste cap toate așteptările. Și cu siguranță o va face în continuare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
