Articol de Cristian Coman - Publicat luni, 09 decembrie 2019 14:57
Traian Băsescu a spus la televizor că „FCSB este Steaua”. Ce vor face acum Ministerul Adevărului și Ministrul Iubirii? Poate CNA să iasă cu o decizie de pe sticla televizoarelor - pe care o apără printr-un algoritm politic – direct pe ecranele smartphoanelor? Dacă ar fi avut la îndemână Poliția Gândirii*, probabil.
Traian Băsescu, fost plătitor de consumație la Golden Blitz (după cum singur spune), a deschis din nou cutia Pandorei la Look Plus și a eliberat ideea de „stelist până la moarte”. Evident, „argumentele” lui Băsescu pentru Steaua=FCSB sunt emoționale. Sau financiare. „Ne-a ținut ani de zile pe banii lui. Trebuiau să se împace”. Instanțele au decis că MApN are marca, dar și palmaresul de până în 2003. Chiar dacă Gigi Becali și MM Stoica susțin altceva.
Dar Steaua nu a fost scoasă în afara legii. Nu a fost interzisă. Precum organizațiile și simbolurile fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Marca Steaua a fost atribuită altei „persoane juridice”.
Știe cineva ce înseamnă ipocrizia acceptării denumirii de FCSB? Ce înseamnă această „marcă”? Știm de 3 ani că FCSB nu este un acronim sau o prescurtare. Este un dat. Da, au trecut 3 ani de când clubul finanțat de Becali nu mai poate folosi denumirea de Steaua, doar Armata are acest drept.
Dar una e una și alta e alta.
Proprietatea este garantată, ne spune Constituția. Dacă instanța a stabilit definitiv că marca Steaua este deținută de MApN, acest lucru nu poate fi prejudiciat într-un stat democratic.
Dar instanța NU a spus că memoria colectivă trebuie ștearsă. Sau că nu se poate vorbi (și unii chiar ofta) pe denumirea de Steaua.
În 2013, așa cum a scris și Gazeta Sporturilor, mai mult de jumătate dintre suporterii din România țineau cu Steaua. Așadar, unul din doi români care aveau o preferință sportivă! Trei ani mai târziu, înainte de schimbarea denumirii, numărul coborâse ușor sub 50%. După încă un an, alt sondaj. Probabil dezorientați de schimbarea recentă (și poate și de rezultate și de atitudinea finanțatorului), susținătorii Stelei (indiferent care era aceea) ajunseseră la 34% din total.
„Mâna înarmată” a televizoarelor, asaltată de solicitări, a decis să atenționeze televiziunile, în mai multe rânduri, să nu mai folosească pe sticlă denumirea Steaua, decât cu referire la echipa din liga a 4-a a Armatei. Pentru că se încalcă dreptul la „informare obiectivă”. Culmea obiectivității: nici măcar „steliști” nu mai pot fi numiți susținătorii FCSB. Dezinformare curată!
Probabil că membrii Consiliului Național al Audiovizualului vor măsura acum cu șublerul dacă Radu Banciu a fost suficient de determinat în a contra-informa telespectatorii Look Plus că denumirea Steaua a fost atribuită MApN. Pentru că pe invitatul Traian Băsescu, fost stelist, deloc fcsb-ist, nu puteau să îl interzică și nici să îl amendeze. Și nici pe opiniile lui.
Poate că liberalizarea democrației cu ajutorul tehnologiei va elimina asperitățile interpretării rigide a legii audiovizualului. Sau poate că legea trebuie îmbunătățită. Altfel, falia dintre România de la televizor și cea de la smartphone se va adânci și mai mult.
O ultimă precizare. În 1989, filmului Mircea cel Bătrân i s-a zis doar Mircea, ca să nu se supere ăl bătrân, Ceaușescu.
*Ministerul Adevărului, Ministrul Iubirii și Poliția Gândirii sunt instituții fictive din cartea 1984 a lui George Orwell. Poliția Gândirii era menită să îi facă pe cetățenii Oceaniei să recunoască tot ce au făcut și ce nu au făcut. Precizez că abrevierea este gândipol și nu CNA, cum greșit s-ar fi putut înțelege.
