Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat miercuri, 05 octombrie 2022 16:22 / Actualizat miercuri, 05 octombrie 2022 17:05
Gazeta vă prezintă în exclusivitate detalii din volumul „Marcel Răducanu. Talent, fenomen și legendă", disponibil la chioșcurile de ziare începând de luni, 3 octombrie.
La aproape 68 de ani, pe care-i va împlini pe 21 octombrie, și după o viață și o carieră pline de suspans, Marcel Răducanu are o carte doar a lui.
O carte de aproximativ 300 de pagini care abundă în amănunte din dosarul „Andu”, pe care Securitatea i-l întocmise după fuga din 31 iulie 1981 în Republica Federală Germania, dar și în lucruri inedite despre omul Răducanu, cu bucuriile, realizările și căderile lui.
Luni, volumul „Marcel Răducanu. Talent, fenomen și legendă" a apărut la chioșcurile de ziare. Cu această ocazie, GSP vă dezvăluie 10 povești care vă vor ajuta să-l înțelegeți mai bine pe cel pe care, în urmă cu patru decenii, suporterii îl alintau „Iosefini” sau „Samantha” tocmai pentru a sublinia driblingurile și execuțiile de senzație cu care vrăjea România și Bundesliga.
10 lucruri tari despre Marcel Răducanu, „Iosefini” al vremurilor sale
1. A rămas repetent în clasa a opta
Născut într-o familie modestă din Pantelimon, Marcel a preferat de mic mingea în detrimentul școlii. În clasa a opta a rămas chiar repetent, motiv pentru tatăl său, Petrică, să îi dea „o bătaie soră cu moartea”. Dacă părintele ura fotbalul și voia să-l vadă absolvent al unei școli de meserii, șansa lui Răducanu s-a numit unul dintre unchi, Marin Voinea.
Fost atacant la Progresul și la Siderurgistul Galați, cu trei selecții și două goluri inclusiv la naționala mare, Voinea a „citit” rapid talentul lui Marcel și l-a sprijinit cât a putut. El l-a înscris la 7 ani la copiii Progresului, tot el l-a sfătuit la 12 ani să meargă la Centrul de juniori 23 August, la clasa marelui șlefuitor de talente Francisc Fabian.
2. Garsonieră de 14 metri pătrați, apoi mașină de fițe
În 1972, când a debutat la seniorii Stelei, Răducanu a primit din partea Ministerului Apărării o garsonieră la Orizont, în Drumul Taberei: „Era confort II, numai 14 metri pătrați, însă ce ne interesa pe noi atunci confortul?! Important era patul”.
Mai târziu, i s-a repartizat un apartament lângă Fabrica de Lapte, fiind vecin de bloc cu Puiu Iordănescu. În '77, statutul lui Marcel era deja altul. Conducea o Mini Morris: „În București existau doar două asemenea mașini. A mea și a lui Emeric Ienei”. Mașinile de lux au reprezentat una dintre slăbiciunile lui „Iosefini”, care altfel era un fotbalist atipic: detesta alcoolul, țigările și petrecerile!
3. Ce grade și solde a avut în Ministerul Apărării
Răducanu a fost cadru activ în Ministerul Apărării Naționale în perioada 9 ianuarie 1973 - 1 august 1981. În primii doi ani ('73 și '74), a avut gradul de sergent major, iar între decembrie '74 și decembrie '75 a fost sublocotenent. Apoi, a fost avansat locotenent, locotenent major și căpitan. În 1973, avea o soldă de funcție de 577 de lei și o soldă de grad de 212 lei. Ultima soldă, din iulie 1981, a fost de 1.843 de lei.
4. „Cea mai mare plăcere? Să îi dau gol lui Dinamo după ce îl driblez pe Dinu”
Florin Marin, fost coleg de cameră cu Marcel la Steaua, își amintește că Răducanu prefera să le dea adversarilor „urechi” sau „craci”, adică mingea printre picioare, decât să marcheze un gol: „Și când te duceai să-l ataci cu picioarele lipite unul de celălalt, tot făcea el cumva și ți-o dădea printre «paranteze»”.
De altfel, întrebat ce îi place cel mai mult, să îi dea mingea printre picioare lui Cornel Dinu sau să marcheze în poarta lui Dinamo, Marcel a replicat: „Cea mai mare plăcere e să le dau gol «câinilor» după ce îl driblez pe Dinu!”
Marcelino a fost între primii cinci jucători de atac din fotbalul nostru. Avea tot arsenalul tehnic pentru așa ceva: dribling, șut necruțător, forță de pătrundere, simț combinativ. Era genial și prin imprevizibilul declanșării unor acțiuni individuale adesea imposibil de anticipat.
- Cornel Dinu
4 trofeea câștigat Marcel, toate cu Steaua: două titluri de campion ('76, '78) și două Cupe ale României ('76, '79)
5. Se temea să meargă la Petroșani: „Tonca mânca copii cruzi!”
„În 9 ani cât am jucat la Steaua, am făcut deplasarea la Petroșani doar de vreo 5 ori. Mă dădeam accidentat special ca să nu joc pe terenul Jiului. Ne luau la înjurături de pe tunel. Tonca și Stocker ne dădeau palme și șuturi pe întuneric.
La un meci, Tonca mi-a spus: «Marcele, te rog eu frumos! E păcat să-ți lași talentul pe aici, nu mai dribla!». Tonca era criminal, mânca copii cruzi! Când jucam cu ei la București, îi driblam de 4-5 ori, apoi mă întorceam și îi mai driblam o dată, până îi aruncam în groapa de nisip pentru sărituri. Însă la Petroșani era infernal”.
6. Rică, victima preferată
Marcel abia aștepta derby-urile Steaua - Rapid, în care făcea tot ce putea pentru a se distra cu portarul giuleștenilor, Rică Răducanu. „Marcelino făcea totul în viteză, cu stângul, cu dreptul... Uneori era de-a dreptul nesimțit în duelurile cu adversarii, căuta să-i umilească.
Odată l-a prins pe Rică și «l-a culcat» de mai multe ori, nu se face așa ceva! Enervat, Rică l-a alergat până la centrul terenului, bine că nu l-a prins”, a rememorat Liță Dumitru.
Marcel mi-a marcat copilăria. Am deschis ochii în fotbal pe vremea când acesta încânta tribunele din Ghencea cu sclipirile sale de geniu. A fost idolul meu!
- Ilie Dumitrescu
Răducanu avea un stâng de excepție, practic o sărbătoare pentru ochiul spectatorului. Făcând o comparație în timp, putem să-l punem pe aceeași scară valorică cu Hagi.
- Karl Heinz Rummenigge
7. „Dobrin mai juca și «tămâiat»”
„Iosefini” a fost fanul lui Dobrin: „Nu am mai văzut pe nimeni care să joace fără să se uite la minge, iar când era cu spatele să lanseze perfect extremele cu pase de zeci de metri!”
Despre „păcatele” lui Gicu, Răducanu nu se ferește să dezvăluie că, uneori, „Prințul din Trivale” evolua fiind „tămâiat”: „Se simțea când erai pe lângă el... Oricum, era bine să-l ocolești pentru că te ridiculiza pur și simplu. Îmi amintesc că la partida cu Valencia nici marele Kempes nu a îndrăznit să-l atace când erau față-n față”.
8. I-a iertat pe cei care l-au „turnat”
După ce a ales să rămână în RFG, pe 31 iulie '81, lui Marcel i s-a întocmit un dosar de urmărire informativă, cu nume de cod Andu. Conform stenogramelor publicate în carte, mai mulți colegi de la echipa națională, mai ales de la Craiova, dar și de la Steaua, au oferit Securității note-raport despre Răducanu.
Numele cele mai sonore sunt cele ale lui Ștefan Covaci și Rodion Cămătaru. În urmă cu mai mulți ani, Cami s-a justificat: „La scurt timp după ce Marcel a ales Germania, mai mulți jucători de la națională, nu doar eu!, am fost chemați să dăm amănunte pe această temă. Am spus ce am văzut și atât, nu l-am urmărit și nici nu l-am dat «în primire», să fie clar!”
De altfel, CNSAS l-a apărat pe Cămătaru: „Nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității”. La rândul său, „Samantha” a declarat: „Am fost dezgustat când am aflat, însă i-am iertat pe toți. Așa erau vremurile... Ce rost are să-i mai urăsc acum?! De ce să-mi stric liniștea sufletească?!”.
Acum, cred că și bucătarul sau șoferul de la Dortmund câștigă mai bine decât câștigam eu, dar nu mă interesau banii, voiam să trăiesc într-o țară liberă. Nu regret ce am făcut.
- Marcel Răducanu
9. Valentin l-a ajutat, soția l-a trădat
Chiar dacă a avut de suferit din pricina familiei Ceaușescu, Răducanu are cuvinte de laudă la adresa fiului cel mare al dictatorului, Valentin. Motivul? În septembrie 1989, cu numai două luni înaintea Revoluției, Valentin Ceaușescu a ajutat-o pe mama lui Marcel, Florica, să ajungă în RFG. În schimb, prima soție a fostului fotbalist, Niculina, a fost o mare dezamăgire:
„La 3 ani și jumătate de la evadare, am reușit să-i aduc în Germania pe fiul meu Andrei Filip și pe nevastă-mea. Toată afacerea m-a costat 200.000 de mărci. La numai două săptămâni, soția m-a părăsit!”. Ulterior, el a mai fost căsătorit cu o italiancă, iar acum e la a treia căsnicie, cu o austriacă pe nume Anne.
10. De ce a pierdut CM '90
În 1990, înaintea turneului final al Coppei del Mondo din Italia, selecționerul Emeric Ienei l-a sunat pe Marcel, intenționând să-l convoace în lotul de 22.
„Mi-a zis că are nevoie de mine și că o să mă cheme într-un cantonament. Am tot așteptat să mă caute... După câteva săptămâni, m-a anunțat că nu se poate! Fără să-mi spună de ce. Am aflat mai târziu că liderii de atunci ai naționalei nu admiteau ca eu, care nu participasem la campania de calificare, să joc la Mondiale. Nu m-am supărat, așa a fost să fie”.
5 ani și 10 lunia fost condamnarea definitivă dictată împotriva lui Răducanu după rămânerea acestuia în RFG, pe 31 iulie 1981
1980e anul în care Răducanu a fost declarat cel mai bun fotbalist din România, în tradiționala Anchetă a ziarului „Sportul”. I-a devansat atunci pe Iordănescu, Ștefănescu, Iordache și Cămătaru
CV Marcel Răducanu
- S-a născut pe 21 octombrie 1954, la București
- Înălțime / greutate: 1,78m / 74kg
- A făcut junioratul la Steaua
- A jucat, ca mijlocaș ofensiv, la: Steaua (1972-1981), Borussia Dortmund (RFG, 1. Bundesliga, 1982-1988), FC Zürich (Elveția, liga a doua, 1989 - 1991)
- Meciuri/goluri în prima divizie din România: 229/94
- Meciuri/goluri în prima divizie din RFG: 163/31
- Meciuri/goluri în divizia secundă din Elveția: 47/12
- Meciuri/goluri la naționala României de seniori: 18/3
- Meciuri/goluri în cupele europene: 16/5 (cu Steaua și cu Dortmund)
