Articol de Marius Mărgărit, Vlad Nedelea, Bogdan Sorocan (video) - Publicat joi, 13 mai 2021 09:07 / Actualizat joi, 13 mai 2021 11:46
REPORTAJ GSP. Stadionul din Recea, localitate cu nici 6.000 de locuitori, a devenit o „sperietoare” pentru adversari în Liga 2. Vremea proastă îl transformă într-un câmp de luptă de unde, de cele mai multe ori, gazdele, ACS Comuna Recea, ies învingătoare.
O așezare ce abia dacă numără 6.000 de locuitori s-a transformat, în niciun an, într-un "teritoriu interzis" pentru greii Ligii a 2-a, pentru cluburi cu bugete ce ating cote amețitoare, de ordinul milioanelor de euro, cu tradiție grea în spate, cu trofee dintre cele mai strălucitoare și fotbaliști de clasă dați țării.
Comuna Recea uimea anul trecut, când își trimitea vecina mai mare și mai experimentată, FC Baia Mare, înapoi în "C". Lua drumul diviziei secunde și părea, în primele 5-6 etape, că-i prea mult. Un salt grăbit, nechibzuit, o "căciulă prea mare".
Rapid și U Cluj răpuse, Craiova încurcată
S-au scurs săptămânile, lunile, s-au schimbat anotimpurile, iar gazonul din comuna maramureșeană, cu echipă din 2015, a suferit. Astfel, Recea și-a transformat propriul teren în principala armă. Plin de denivelări, în multe rânduri greu practicabil din cauza ploii, noroi până la elasticul jambierelor. O armă aparte în lipsa unui lot "stufos".
A pierdut cu Csikszereda, apoi cu Viitorul Târgu Jiu, după care a zguduit primul nume mare, Rapid. Golul înscris de Hlistei n-a fost suficient Rapidului nici măcar pentru un punct la Recea, eșec 1-2. A urmat U Craiova 1948, celălalt nume mare ce probabil că de la anul va lua drumul Ligii 1, 3-3 contra oltenilor.
Iar în 10 octombrie 2020, acum mai mult de jumătate de an, se notează ultimul eșec acasă, 1-2. A urmat o serie de 9 meciuri, 7 succese, două remize, victorii pe rând cu Unirea Slobozia, U Cluj, CSM Reșița, Metaloglobus. Mai nou, o mașină de goluri acasă, cu 19 goluri în 4 meciuri, aproape 5 la fiecare joc!
Și jucătorii mai tund iarba la Recea
Aflați în zonă, între Satu Mare și Baia Mare, am făcut un popas la Recea. Liniște, într-un colț de natură care din când în când mai e agitată de câte un meci de "B". Verde mult, dealuri în depărtare și câteva vaci ce-și făceau veacul în apropierea arenei inaugurate cu mare fast în 2018, sub privirile lui Răzvan Burleanu sau Mihai Stoichiță.
Alin Dragoniciu, administratorul arenei, testa cu Alin Văsălie, unul dintre jucătorii accidentați, mașina de tuns. Se muncește cot la cot, cine poate, și cine vrea, pentru barajul din weekend. Cel de rămânere în Liga a 2-a, cu Slobozia: "Ne-ați prins! Treaba mea nu-i asta, dar am zis să văd și eu cum tunde, acasă mă mai ocup și cu treaba asta. Între o alergare de recupere și un exercițiu, îl mai ajut pe Alin aici", ne-a spus Văsălie.
Muncă benevolă de 6 luni
"Ne ocupăm cum putem! E de aplaudat ce fac acești băieți. Gândiți-vă că din decembrie n-a mai intrat niciun ban în echipa asta. Facem ce putem, iarba trebuie tunsă la 3 zile", a explicat Dragoniciu, administratorul micuței baze din Recea. "E păcat că oamenii nu îmbrățișează mai mult această echipă. Noi, o comună mică, suntem în Liga a 2-a, aproape de noi, Baia Mare se chinuie să ajungă acolo", a completat Alin.
15 goluriare Marius Coman, atacantul de la Comuna Recea, golgeterul Ligii a 2-a în acest moment
2015este anul în care a luat ființă clubul Comuna Recea
Rugbyst, legionar, profesor de sport și viață
În timpul liber, Alin Dragoniciu, fost flancher, campion al României cu Baia Mare, ajută copiii și tinerii din zonă care vor să urmeze școli militare, oferindu-le programe speciale de pregătire, dar și lecții de supraviețuire
Micuța bază sportivă din Comuna Recea are ca administrator, din 2016, un tânăr cu o poveste de viață cât un roman. A fost rugbyst, campion la juniori, dar și la seniori, cu Baia Mare. A jucat și a muncit în Franța și în Anglia, a fost în Legiunea Străină. La nici 30 de ani, pe care îi va împlini în acest an, Alin Dragoniciu pare omul bionic.
Sportul e viața lui și s-a hotărât, în urmă cu ceva ani, să îl aducă și în viața altora: "Aici, la Recea, sunt administrator de pe vremea când terenul de fotbal nici nu exista, era doar un câmp. Era numai sala de sport. Eu am însămânțat terenul pe care îl vedeți acum, cu un prieten din Oradea. Am ajuns să mă atașez de echipă, de băieți și sper ca sâmbătă, să câștigăm în barajul de supraviețuire în Liga a 3-a".
Alin Dragoniciu: „Am fost homeless prin Paris"
Când dai mâna cu el, ai senzația că te strânge o menghină. Nu e masiv, dar e atletic, ațos. Ziua e administrator al bazei, apoi, în timpul liber antrenează copii sau tineri care vor să urmeze o carieră în Armată, în Poliție, în Jandarmerie. Seara e și șofer pe autobuzul unei firme.
Recunoaște simplu: "Așa am fost toată viața, mi-a plăcut sportul, mișcarea de orice fel. Și am înțeșes că sportul te ajută nu doar pentru sănătate, ci și să cunoști oameni, îți deschide multe oportunități. Prin 2012 am ajuns în Franța. Jucam la o formație micuță, dar și munceam. Apoi, am încercat în Legiunea Străină. Văzusem cam multe filme. Nu e chiar așa. Totuși, e o școală a vieții, înveți multe. Am făcut doar primul stagiu, de 6 luni, apoi am renunțat.
Mi-am dat seama că nu merita, deși ei îmi dăduseră un document în care spuneau că timp de 20 de luni, dacă mă răzgândesc, mă pot întoarce. N-am mai făcut-o, chiar dacă am avut și momente grele. Am avut vreo două săptâmâni când am fost un homeless, noaptea săream gardul în parcurile din Paris, să dorm pe bănci. Am sărit peste garduri, dar nu și peste limita omeniei. Am ajuns să joc rugby și să muncesc și în Anglia. A fost dificil, însă am luat totul ca pe un test care să mă pregătească pentru viață".
Alin Dragoniciu: „Vreau să-i iau de la calculator"
De la Baia Mare s-a transferat la U Cluj, 2011. Și a început încă de atunci să pregătească adulți: "Erau oameni care nu mai avuseseră de-a face cu sportul, cu mișcarea, care lucrau mult la birou. Făceam cu ei alergări, exerciții fizice de tot felul. Nu mă interesau banii, voiam să cunosc cât mai mulți oameni. Apoi am fost în Franța, în Legiune, în Anglia, după care m-am întors și, cu cunoștințele acumulate, am început să pregătesc și copii de până în 14 ani, dar și tineri de 17-18 ani.
Și sunt mândru când marea majoritate își iau probele sportive la admiterea la liceele militare sau pentru Poliție, pentru Jandarmerie. Cel mai mult vreau să ajut copii, să iasă din casă, să lase calculatorul și jocurile video. Am copii de 10-14 ani, am adolescenți, am și adulți.
Cu copiii mai fac tabere în week-end, îi duc în pădure, prin munți, îi învăț să tragă cu arma cu aer comprimat, să alerge în teren accidentat, să facă un foc, să-și construiască un adăpost din crengi, să simtă natura, viața, să se descurce în orice situație. Sunt lecții de supraviețuire, nu doar de sport. Și nu e satisfacție mai mare decât să-ți spună un puști de 14 ani, «Aline, am făcut și am învățat cu tine, în două ore, mai mult decât în toată viața mea». Asta mă motivează să merg mai departe".
Cea mai mare satisfacție a mea e să ajut oamenii. Uneori, când conduc autobuzul, mă mai oprește câte un echipaj de Poliție, de exemplu. Le dau actele, ei se uită la mine și unii mă recunosc. I-am pregătit, au reușit la testele fizice. Și îmi mulțumesc. Ce-ți poți dori mai mult?
Copiii de acum nu știu ce vor. Odată, unul mi-a spus că vrea să se facă gammer. Nu se poate, trebuie să-i ajutăm! Am avut odată o grupă din care, după câteva antrenamente, unii s-au decis că vor să facă liceul militar. Și au reușit.
- Alin Dragoniciu
Citește mai multe știri despre stadioane:
Lipsește doar sigla cu secera și ciocanul » Un stadion din România a ajuns într-o stare deplorabilă!
Imagini noi de la Stadionul Rapid! A început montarea gazonului pe arena din Giulești
