Articol de Cătălin Țepelin - Publicat vineri, 20 septembrie 2019 13:18
Steaua a căzut cu zgomot fix când să sară gardul spre Liga 3. Poate și pentru că Steaua Armatei este visul unor suporteri și al juristului Talpan, nicidecum al Armatei înseși. Ministerul nu vrea fotbal, are destule pe cap și fără presiunea de a gestiona orgolii, războaie și investiții pentru acest cadou nedorit - marca Steaua. În consecință, tot managementul proiectului - antrenori, lot, strategie etc - a fost croșetat la alibi. Pentru că nimeni din MApN n-a avut curaj să facă un pas în față și să urle cazon: "Nu vrem să legitimăm utopii, pentru că suntem în 2019 și un minister public n-are nevoie de echipe profesioniste de fotbal. Punct".
Suporterii care au ocrotit cu patos Steaua Armatei intră acum într-un carusel de scenarii din care nu se poate ieși imaculat. Echipa poate urca în Liga a treia profitând de un bypass de regulament. Și-atunci fanii vor susține o echipă promovată artificial, la fel cum Rapid sau Craiova au fost susținute politic. Altă variantă de restart ar fi o distanțare managerială și financiară de MApN. Dacă altcineva va prelua finanțarea clubului, se va ajunge în punctul de unde s-a plecat: un "particular", poate la fel de alunecos ori de barbar ca Becali, va deveni stăpân peste "simbolul Armatei". Și marca smulsă din ghearele dușmanilor civili se va întoarce, ofilită, tot într-un portofoliu privat. Sau se va prăfui într-o vitrină. Pentru că fantezia cu "Steaua va fi mereu echipa Ministerului" e cam gata.
Marius Lăcătuș, un fulger care mi-a luminat copilăria cu sprinturile lui pe extremă, pâlpâie acum anemic pe bancă și e pe buza retragerii din fotbal. Cariera lui de manager-antrenor s-a făcut țăndări cu două ratări de pe linia porții. Să fii în fruntea celui mai puternic proiect din istoria ligii a patra (bani, suporteri, vizibilitate) și să nu promovezi doi ani la rând înseamnă un "Respins" pe orice dosar viitor de angajare.
Eșecurile nu sunt mai dulci dacă în loc de L4 joci în Liga 1. Dinamo e la capătul unui sezon-coșmar, dar nu și la capătul suferinței. Problema nu e că echipa a terminat campionatul pe cel mai prost loc din istorie, ci faptul că la Dinamo planul de reconstrucție e un fâs uriaș. Negoiță are sârmă ghimpată în buzunare, iar Rednic rotește la nesfârșit jucătorii - acum planul e să-l vândă și pe Montini!?! - fără să se închege nimic în urma lui. Suporterii dinamoviști așteaptă noul sezon cu aceeași încredere cu care aștepți subiectele la un examen pentru care n-ai învățat nimic.
Rădoi nu pare să regrete prea tare absența lui Razvan Marin de la Euro U21. Și e de înțeles. Chiar dacă Marin e pe un val fantastic de încredere, uneori "less is more". România U21 s-a sudat fără el în preliminarii, s-a descurcat excelent atâtea meciuri și nu-s motive de depresie că nu-l avem pe Marin. Explicații pentru alte "de ce"-uri legate de selecția lui Rădoi puteți citi în această analiză "om la om".
Cine domină sporturile de echipă în România? Bucureștiul a luat doar 3 din cele 11 titluri puse în joc anul ăsta. Aici - un tablou complet al primăverii 2019, cu statistici extrem de interesante pe handbal, baschet, volei, polo, rugby și hochei.
Cornel Dinu și-a lansat ieri cea de-a treia carte. "Misterele lui Mister" - oglinda perfectă a bărbatului superior, mândru, deseori veninos. Și din ce în ce mai sincer, pentru că - se alintă Dinu, ajuns acum la 70 de ani - "timpul nu mai are răbdare cu mine". Din dulapurile deschise acum de el apar multe schelete - vezi episodul cu Ion Crăciunescu, relatat deja în Gazetă. "Răul domină în carte, așa cum predomină și în acest popor chinuit. În această carte veți vedea că am păcate!", spune chiar Mister. Uriaș personaj!
