INTERNATIONAL  »  CAMPIONATE  »  POVESTE

POVESTE. Maradona de celuloid » Combinaţia nimicitoare: pasiunea maradoniană şi fierberea napolitană, iar Vezuviul prinse a arde ca niciodată

Articol de - Publicat miercuri, 25 noiembrie 2020 18:55 / Actualizat miercuri, 25 noiembrie 2020 20:59

Vreme de şapte ani, pe parcursul şederii sale la Napoli, Diego Maradona a fost tras în poze de Sergio Siano. Sunt mii de imagini, multe dintre ele inedite, cele mai bune, 160, reunite într-o carte de 220 de pagini

Şi azi, la mai bine de trei decenii şi jumătate de atunci, Sergio îşi aduce aminte perfect de cum a primit vestea: tatăl, Mario, şi fratele, Lorenzo, erau fotografii oficiali ai celor de la Napoli. Seara, pe la un nouă, s-au aşezat la masă. "Diego Armando Maradona va veni la noi!", a auzit. Cum? Ce să caute un tip cam pe la 23-24 de ani, după două sezoane urâte la FC Barcelona, la o echipă ce lupta pentru evitarea retrogradării, ce nu văzuse la faţă un scudetto niciodată, într-un oraş în care se trăia greu?

A murit Maradona. Povestea unui geniu

Tot n-a crezut, până ce "Pibe" n-a aterizat la ei. Mergea la meciuri, pe "San Paolo", cânta cu băieţii din "Curva A" şi aştepta momentul în care argentinianul urma să fie prezentat. 80.000 de oameni au venit să-l salute pe noul rege. Sergio, printre ei. Avea 15 ani când a decis să înceapă să-l tragă-n cadre pe Diego, cu al său Nikon F3s, "cel mai bun aparat foto pe care l-am avut în viaţa mea".

Mezinul trupei de paparazzi

"Eram cel mai tânăr din trupa ce-l urmărea, mereu. De aceea el, care mă mirosise din prima, mă lăsa să-l imortalizez oriunde", spune Sergio şi se aprinde tot. Şapte ani de glorie, de titluri, de urlete, de nebunie, de sărbătoare, de dolari, de tristeţe, de scandaluri, de lacrimi, de droguri.

Combinaţia nimicitoare: pasiunea maradoniană şi fierberea napolitană, iar Vezuviul prinse a arde ca niciodată. Sergio Siano a fotografiat la meciuri, la antrenamente, în vestiar, pe stradă, în discoteci. Maradona în chiloţi, pe masa de masaj, Maradona fumând precum un furnal, Maradona pe stradă, asaltat de vânătorii de autografe, Maradona driblând pe o ploaie torenţială, Maradona în duel cu Platini, Maradona schimbând pase cu Careca, Maradona umăr la umăr cu Briegel, Maradona în cel mai tare campionat din lume. Le-a adunat, pe toate, într-o carte de excepţie: 220 de pagini şi 160 de imagini alb-negru.

"Cea mai tare fotografie în opinia mea? Cea de la finalul carierei la Napoli. Diego e dezbrăcat, cu pieptul la vedere, dar cu banderola de căpitan pe mână. O priveşte admirativ. Da, pentru că Maradona n-a fost numai şeful echipei, a fost căpitanul unui oraş care trăia pentru fotbalul său". "Şi cel mai tare gol?". "Cu Verona, pe 20 octombrie 1985. O echipă puternică, ultima campioană. 5-0, reuşită de la 50 de metri. Mama mia!"

Cartea prinde între coperţi 20 de imagini de la primul scudetto câştigat de Napoli: duminică, 10 mai 1987, 1-1 cu Fiorentina. Delir colectiv de trei zile, ca-n basme. Clubul mic şi sărac dăduse peste nas granzilor: Roma, Inter, Juve, Milan.

"Cu două zile înainte, vineri, am plecat pe străzi. M-am suit pe motocicleta «Ciao Piaggio» şi am tras poze: ferestre colorate-n albastru, oameni dansând chiar în mijlocul fântânilor arteziene, automobile mici, cu 10 napoletani înăuntru, sicrie în culorile Milanului, roşu şi negru".

Şi, probabil, cea mai tare imagine din carte: la intrarea într-un cimitir, un suporter lăsase o pancartă, adresată "locatarilor" dinăuntru: "Ei nici nu ştiu ce au pierdut!". La meci, a adormit, cu aparatul foto de gât. A fost trezit de către arbitrul Pierluigi Pairetto şi ale sale trei fluierături: gata, Napoli era campioana Italiei! Niciodată oraşul nu fusese mai fericit, niciodată mai unit!

Fotograful care s-a simţit jucător!

Apoi, acel 17 martie 1991, Napoli câştigând la Bari, 1-0. Maradona la testul antidoping: pozitiv cu cocaină! Până să cunoască verdictul, zburase, deja, către Buenos Aires. Final. "Fără meci de adio, fără rămas bun". Cea mai frumoasă amintire?

"Meci cu Roma, înainte de plecare. Maradona marchează, aleargă şi vine să celebreze chiar lângă steagul de la corner. Aici eram eu, trăgând cadre. Diego m-a îmbrăţişat ca şi cum aş fi fost un coechipier. Câteva secunde, cu tot stadionul plin, urlând de bucurie. M-am simţit precum un jucător. Pentru toate aceste lucruri i-am dăruit această carte"

Diego Maradona, unul dintre cei mai mari fotbaliști din istoria fotbalului, s-a stins astăzi din viața, la 60 de ani.

CITEȘTE ȘI:

Tragedie în lumea fotbalului: Diego Maradona a murit!

De pe patul de spital, Cornel Dinu a vorbit cu GSP despre situația critică a lui Dinamo: „Doar asta mai pot să fac”

Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”


Comentarii (1)
10155074652718103
Muzzi Ciprian  •  26 Noiembrie 2020, 00:15

foarte frumos spus "....si Vezuviul prinse a arde ca nicioadata!" o propozitie cat o mie de cuvinte!

Vezi toate comentariile (1)
Comentează