Articol de Adrian Cochino (Libertatea) - Publicat miercuri, 14 decembrie 2022 12:12 / Actualizat miercuri, 14 decembrie 2022 14:36
Franța și Marocul au o relație mai relaxată decât cea franco-algeriană, dar legăturile lor nu sunt însă lipsite de tensiuni, care riscă să fie expuse la meciul din Qatar. Asta și pentru că Marocul a devenit, la această Cupă Mondială, un soi de campion al lumii postcoloniale.
- Franța - Maroc, a doua semifinală a Campionatului Mondial, se joacă azi, de la 21:00. Meciul e liveTEXT pe GSP.ro și în direct pe TVR 1
În drumul spre semifinala de miercuri, Marocul a reușit în mod spectaculos să învingă mai multe puteri europene. Mai întâi Belgia, apoi Spania în optimi și, în cele din urmă, Portugalia în sferturile de finală.
Acum, Marocul urmează să întâlnească Franța, care a controlat națiunea nord-africană, ca protectorat, timp de mai bine de patru decenii în prima jumătate a secolului XX.
Se anunță o confruntare încărcată de tensiune, pe teren și în stradă - dovadă stau pregătirile autorităților franceze, care luau în calcul chiar închiderea parțială a bulevardului Champs-Élysées, în seara meciului.
Marocanii sunt acum noii eroi ai „sudului global”. Iar senzația de bucurie pentru reușita acestei echipe este inevitabilă.
Pe rețelele sociale sunt virale meme-urile cu Marocul care reînvie cuceririle islamice din secolul al VIII-lea, traversând Pirineii - spre Franța - după ce a învins ambele națiuni din peninsula Iberică.
Pentru mulți oameni din Orientul Mijlociu, Africa și din lumea decolonizată în general, echipa marocană „duce acum un război simbolic”, a explicat pentru Washington Post Monica Marks, profesoară de politică a Orientului Mijlociu la Universitatea New York din Abu Dhabi.
Este un război care se bazează pe „un sentiment al unei insulte persistente”, a spus ea, „o rană colectivă a istoriei lor”, care îi afectează până în prezent, a adăugat Marks.
Arabi, africani, musulmani
Sprijinul pentru Maroc a atins diferite forme de solidaritate.
Vizibilă a fost bucuria bucuria pan-arabă, subliniată de omniprezența pe stadioane a steagului palestinian, simbol al unității arabe.
Există de asemenea o mândrie africană pentru prima echipă de pe continent care a ajuns în această fază a Cupei Mondiale. Există, spun jurnaliștii americani, și o mândrie berberă, simțită de cei atașați de cultura indigenă a Africii de Nord.
Și există, de asemenea, un val de entuziasm musulman pentru o echipa care obișnuiește să îngenuncheze pentru rugăciune după fiecare meci.
Evident, lucrurile sunt un pic mai complicate.
Susținerea pentru un Maroc transformat într-un campion al lumii postcoloniale ignoră faptul că Marocul însuși se implică într-o formă continuă de colonialism - prin ocuparea contestată a Saharei Occidentale.
„Chiar și în momentele de extaz, unul care are o rezonanță anticolonială semnificativă, trebuie să observăm, de asemenea, că statul marocan însuși ocupă poziția incomodă de a fi fost colonizat, dar și de a fi un colonizator”, a subliniat Marks.
Iar bucuria africană și arabă pentru reușita Marocului nu este împărtășită la nivel oficial și de vecina Algeria, care a rupt relațiile cu Rabatul în 2021, din cauza unei serii lungi de dispute - pe tema Saharei Occidentale, a conexiunilor marocane cu Israelul și nu numai.
Guvernul algerian a ignorat reușita Marocului, iar televiziunile au cenzurat unele victorii, dar mulți oameni obișnuiți au subliniat că, în ciuda tensiunilor, ei preferă să își susțină vecinii.
Franța-Maroc: cine și pentru cine se bucură?
În Franța, confruntarea cu Marocul a scos deja la iveală tensiuni politice.
După meciurile anterioare, diverși politicieni extremiști, dar și politicieni tradiționali de dreapta, au susținut că manifestările de bucurie ale francezilor de origine marocană sunt amenințări la adresa securității.
„Un steag marocan arborat pe anexa unei primării din Amiens este un simbol insuportabil al luării în posesie a țării noastre”, a scris pe Twitter Gilbert Collard, parlamentar european și fost membru al partidului extremist Adunarea Națională.
Zilele trecute, politicianul de extremă dreapta Éric Zemmour, fost candidat la președinție, i-a condamnat în avans pe cetățenii francezi de origine nord-africană care ar putea ieși în stradă miercuri pentru a încuraja Marocul, în detrimentul națiunii lor de origine.
Ironia este că însăși echipa Franței este o reflectare a unui multiculturalism care îi face pe francezi să aibă sentimente complicate.
Jucătorii provin în mare parte din comunitățile de imigranți africani și arabi, cu legături cu fostele colonii ale Franței.
De-a lungul anilor, ei au observat că succesul lor a fost văzut ca o recunoaștere a integrării în societatea franceză, iar eșecurile le-au adus acuzații de „separatism”.
Așa cum a spus Karim Benzema: „Dacă înscriu, sunt francez; dacă nu înscriu, sunt arab”.
O relație complicată
Confruntarea dintre Franța și Maroc vine într-un context politic dificil.
Relația pe care Franța o are cu Marocul nu este nici pe departe la fel de traumatizantă ca cea cu vecina Algeria, cu care a luptat într-un sângeros război de șapte ani.
Dar Marocul, care și-a câștigat independența în 1956, are nemulțumirile sale față de Paris.
Hassan Aourid, scriitor și politolog marocan, a explicat pentru AFP că influența crescândă a pan-arabismului și a islamismului înseamnă că există acum și segmente ale societății pentru care Franța nu este doar o țară occidentală, „ci inamicul care a dominat și colonizat Marocul”.
După ce Marocul și-a câștigat independența, Franța a devenit principalul partener economic al țării nord-africane și, de departe, principalul investitor străin. Iar cultura franceză rămâne foarte populară în rândul elitelor marocane, majoritatea formate în instituții franceze.
În ultimii ani, lucrurile s-au mai schimbat însă.
Generațiile mai tinere, în special, au adoptat limba engleză „pentru că este limba noilor tehnologii și a rețelelor sociale, dar și pentru că franceza este văzută ca fiind limba elitelor”, a declarat pentru AFP rânărul romancier marocan Hajar Azell.
Iar diversificarea relațiilor economice ale Marocului a dus la o pierdere a „influenței economice și politice” a Franței în această țară.
Dar cea mai mare sursă de tensiune provine din decizia luată de Franța la sfârșitul anului 2021, de a înjumătăți numărul de vize de intrare acordate marocanilor în fiecare an.
Rabatul a criticat această măsură ca fiind „nejustificată”, iar multe voci din societatea marocană, inclusiv cele francofile, și-au manifestat dezamăgirea profundă față de atitudinea Parisului.
O problemă pentru Rabat o reprezintă și relațiile tot mai calde dintre Franța și Algeria, precum și susținerea tot mai nesigură a Parisului pentru poziția Marocului în ceea ce privește Sahara Occidentală.
Și totuși, fotbaliștii nu sunt atât de diferiți
Dar actualele echipe marocane și franceze nu de fapt străine una de cealaltă.
Majoritatea celor 26 de jucători din lotul marocan sunt născuți în afara Marocului, în special în țări precum Spania, Olanda, Belgia și Franța.
Unii dintre jucătorii din ambele tabere au crescut în aceleași cartiere, evoluează la aceleași supercluburi și au același același stil de viață ostentativ al super bogaților din fotbalul internațional, observă Washington Post.
Afilierile lor la echipele naționale sunt cele care vin în contrast cu acest context comun.
Elita politică a Franței încă se chinuie să accepte conceptul de identitate duală. Președintele francez Emmanuel Macron, care urmează să asiste la semifinala de miercuri din Qatar, a deplâns chiar o presupusă infiltrare a „politicii identitare” americane în rândul unor comunități minoritare din Franța.
Dar Rim-Sarah Alouane, cercetătoare și comentatoare politică franceză de origine algeriană, crede că meciul dintre Franța și Maroc va arăta o generație de sportivi care au progresat la acest capitol.
„Există o generație care este conectată la restul lumii și care își creează propria identitate franceză, compusă din mai multe culturi”, a spus Alouane.
Ea a adăugat că echipa marocană, care include jucători ce ar fi putut reprezenta Franța, reprezintă „cristalizarea acestei identități duale” - o recunoaștere a faptului că „trăim într-o lume globalizată în care poți alege echipa la care vrei să joci din diverse motive".
Este o constatare care nu le convine unor oameni.
„În cercurile de dreapta, ți se tot spune că nu ești suficient de integrat”, a observat Alouane. „Apoi, joci la națională și ei subliniază că sunt prea mulți arabi sau negri în echipă. Bineînțeles, asta se schimbă atunci când câștigi”, adaugă cercetătoarea.
Franța - Maroc, live pe GSP.ro de la ora 21:00. Echipe probabile:
FRANȚA: Lloris - Kounde, Varane, Upamecano, T. Hernandez - Tchouameni, Rabiot - Dembele, Griezmann, Mbappe - Giroud
SELECȚIONER: Didier Deschamps
MAROC: Bono - Hakimi, El Yamiq, Aguerd, Mazraoui - Ounahi, Amrabat, Amallah - Ziyech, En-Nesyri, Boufal
SELECȚIONER: Walid Regragui
Citește și:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
