Articol de GSP - Publicat duminica, 12 iunie 2016 00:00

Imaginea cu Maria Iordănescu agăţându-se în lacrimi de gâtul tatălui său la marginea lui Stade de France, cu 50 de minute înainte de startul jocului, te scoate un pic din atracţia şi presiunea meciului. Emoţia bate întotdeauna miza şi banii unui Euro.

Instantaneul cu fata lui Puiu mă "loveşte" atât de tare încât aproape că dau peste un tip înalt, îmbrăcat la costum, atunci când cobor scările din zona VIP a stadionului. E Thierry Henry. N-are timp de interviu, se grăbeşte, dar acceptă să facem o fotografie.

"Hai să ne întoarcem cu faţa către stadion, că nu pică lumina bine şi nu-ţi iese poza". N-a fost doar un fotbalist excepţional, statutul de expert TV i-a dezvoltat şi alte abilităţi. Şi poza, o vedeţi şi voi în această pagină, chiar a ieşit bine!

În arenă se întâmplă şi alte lucruri interesante. Cum ar fi, de exemplu, că Torje nu e în apele lui. E doar rezervă şi se plimbă agitat. Când pe teren, când pe margine. Însă, atenţie!, în dimineaţa meciului, fusese anunţat că urmează să fie titular.

Peste alte câteva ore şi-a văzut numele pe lista celor care vor sta pe bancă. Ioan Andone, fostul său antrenor, lasă deoparte microfonul Dolce Sport, la care comentase până atunci, de la marginea gazonului, şi se duce la el. Îl ia pe după gât şi îi vorbeşte ca propriului copil.

"I-am zis să nu fie supărat, ci mândru că e aici cu echipa, iar când va apela la el Iordănescu să intre şi să aibă atitudinea pe care ar fi avut-o dacă ar fi fost în primul 11", îmi zice nea Ando.

Piticului nu-i iese din cap că în urmă cu 10 ore era în echipa de start şi acum nu mai e. Contra are şi el un mic dialog cu Torje, îl încarcă şi el din punct de vedere mental.

Dar "detaliile mici sunt cele mai importante la meciurile mari", vorba lui Mircea Lucescu. În momentul în care Iordănescu a trimis jucătorii la încălzire, Torje şi Chipciu au plecat cu cel mai mare entuziasm. Din tribună se vede bine, camerele TV nu pot avea chiar toate cadrele.

Spre deosebire de ei, Găman oferă o imagine dezamăgitoare. Puiu îi cere să se încălzească. Stoperul o ia agale şi cu multă lene spre zona respectivă. Zici că e fratele geamăn al lui Alibec.

Diferenţa e că unul e pe margine, celălalt chiar e pe teren. Aceleaşi mişcări, acelaşi dezinteres. Şi suntem pe Stade de France! La deschiderea Euro! Ce sânge şi genă au oare oamenii ăştia?

Şi vine Torje. Gabi intră bine în meci. Are vână, are luciditate, are dorinţă. E fix pe dos faţă de cum arată Alibec. Nu ştiu dacă a fost "de vină" mângâierea aia părintească a lui Andone sau vorbele calde ale lui Contra, dar poate că România are nevoie şi pe teren, la acest turneu final, de motivaţia şi inima românilor din tribune.

Care au cântat în aşa fel "Deşteaptă-te, române!" încât ochii lui Panduru, aflat pe scaunul din dreapta mea, au avut nevoie de un colţ de şerveţel. Bine că a urmat repede Marseilleza, fredonată de 60.000 de francezi. Bine că "pielea de găină" nu se vede.

Ne salvează cămaşa şi sacoul. Însă ce facem cu indolenţa şi cu lenea, că unii nu pot fi lecuiţi de bunăvoie? Măcar să nu-i mai vedem în tricolor!

Meciuri LIVE, program complet, infografii și statistici real-time de la Euro2016 - AICI!

Playtech: BOMBĂ! Ianis Hagi, OUT de la Rangers! Gata, e sigur: gestul lui Gerrard e clar