)
Articol de Cătălin Striblea - Publicat joi, 17 iunie 2021 12:41 / Actualizat joi, 17 iunie 2021 14:26
Prăbușirea lui Christian Eriksen ne-a găsit pe toți pe canapea. La două minute distanță, ceasurile și telefoanele au început să ne scrie. “Acum, acum, este timpul să te uiți. Se petrece o dramă.” Și ne-am așezat mai bine la locurile noastre ca să prindem și mai bine emoția. Produsul nostru preferat tocmai primise o nouă dimensiune.
Lacrimile, emoția și durerea sunt parte din joc. Excitația, așteptarea, bucuria sunt livrate și ele la pachet. Metodic, zi de zi și la aceeași intensitate. Sportul de astăzi este un produs. Care trebuie să aibă calitate predictibilă, livrare la ora anunțată, ambalajul corect și să ofere un preț accesibil. Totul este împachetat de așa natură încât să ajungi ușor la el și să poți să-l găsești oricând.
Fotbalul și oricare alt sport major sunt produse de corporație, așa cum sunt mâncarea, sucurile sau berea. Sau, de ce nu, televizorul din fața ta. Nu e un produs tangibil, dar cu siguranță este făcut să te încânte și să dea un tip de dependență. De asta are nevoie și de povestea sa.
Sigur că toate astea vin cu un cost. Trebuie să-ți iei doza de ceea ce iubești măcar o dată pe săptămână, preferabil de două ori. Sau, dacă ești foarte tare, ca Premier League, uneori de trei ori pe săptămână. Apogeul vânzărilor - un fel de Black Friday - este la Euro și la Cupa Mondială. Iar paradisul vânzărilor ar fi Super Liga.
Asta înseamnă că un jucător ca Eriksen va juca de 48 de ori într-un sezon, așa cum a făcut-o anul acesta. Și el este unul dintre cei care au număr mediu de jocuri. Sunt și unii care ajung la 80. În realitate pe acolo a fost și Eriksen, pentru că sezoanele au fost lipite. În fapt, în ultimele luni el a jucat un meci la 4,7 zile. E mult, e puțin? Pentru corpul lui a fost mult.
Și plata este pe măsură. Tipul acesta de performanță este plătită regește. De fapt, este plătită la un nivel unic pe mapamond. Eriksen câștiga 10 milioane de Euro pe an. Messi se aștepta să ia 500 de milioane de Euro de la Barcelona în 4 ani. Iar Naomi Osaka, ca să schimbăm domeniul, a încasat 55 de milioane de dolari într-un an. Cristiano Ronaldo are 120 de milioane de Euro într-un an.
Dar adevărul este că nici pe departe veniturile acestor oameni nu se compară cu ale celor care pun mașina să funcționeze: agenți, impresari, televiziuni, ligi, proprietari, sponsori. Sumele se multiplică și toată lumea cere mai mult și mai mult. De aici sumele de transfer absurde, salariile absurde, așteptările absurde. Lăcomia absurdă.
Dar despre asta deja bănuiați sau știați de-a dreptul. Suntem parte din produs și dispuși să plătim. Trebuie să vă atrag atenția, însă, că lucrurile nu țin la nesfârșit. Și că există semne mici, dar importante, că sportivul nu mai e de acord cu sistemul.
Bunăoară, Cristiano Ronaldo a îndepărtat două sticle de Coca-Cola din fața sa. Nu sunt de acord cu gestul său. Le-ai fost partener și acum este sponsorul care plătește și primele coechipierilor tăi. Și nici nu promovezi numai produse sănătoase.
Dar gestul său spune mai multe. E a doua oară într-o lună când un sportiv spune ”nu” unui sistem. Unul care l-a îmbogățit, dar care acum trebuie reglat. Prima care a spus ”nu” a fost Naomi Osaka. Iar Eriksen a spus ”nu” cu întreg corpul.
Angrenajul sportiv, organizator, sponsor, presă, făuritorul de emoții și averi peste măsură este pus la îndoială. Acestea sunt semnale, nu o revoluție, dar îndoielile se vor aduna în anii următori. Și mai mulți sportivi, îndeosebi cei realizați financiar, vor chestiona sistemul.
Urmează o bătălie. În care, fie se va inventa supra-omul, campionul absolut, sau, poate mai greu, vom redescoperi umanitatea. Și echilibrul.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
