Școala autohtonă de doping

Nu înțeleg de ce ne mirăm când auzim că mari sportivi sunt prinși dopați, dar aproape niciodată nu luăm atitudine când se întâmplă la noi. Între 2019 și 2022, peste 130 de sportivi români au picat testele antidoping, iar cei mai mulți sunt din culturism, haltere, handbal și câteva cazuri la tenisul juvenil. Sunt tineri care acum, la reabilitare, sunt aduși de părinți la terenul de tenis, luați cu mașina acasă, controlați, pentru că: “au intrat într-un grup periculos și cineva le dă prostii, deși eu acasă îl țin pe apă plată cu lămâie și batoane proteice!”.

Boldor, ultimul caz

Adrian Mutu, Andreea Răducan, Simona Halep, Lucian Bute, Mihaela Melinte, Florin Croitoru, Răzvan Martin, Roxana Cocoș și Gabriel Sîncrăian, Eva Tofalvi, întreg lotul de kaiac-canoe al României, Mirela Lavric, Alex Ioniță, handbalistele de la Corona Brașov sunt doar câteva dintre cazurile cunoscute de publicul larg. Acum, scrimera de mare viitor, Maria Boldor, este și ea suspendată, dopată cu ostarină. În realitate, România este un dezastru, sportivii se dopează din cele mai vechi timpuri, de pe vremea notelor informative către Securitate.

„Vă rog să țineți cont de RDG și URSS!”

Când am studiat dosarele Securității, la Adevărul, împreună cu Mihai Duță, și am descoperit că Gică Popescu și Rodion Cămătaru erau printre informatori, am dat și de dosarul antrenorilor din atletismul românesc. Acolo, un nume de cod Dan Alergătoru’, scria (n.r. – redau din amintire): “Tovarăși, delegația României nu poate să concureze cu marile forțe ale Europei, URSS și RDG, întrucât nu folosim substanțele pe care medicii le oferă sportivilor. Nemții folosesc turinabol, iar sovieticii iau steroizi anabolizanți sub formă de pastile!”. 

Alături de nota informativă, datând din anii 70, este și cutia de carton, cu medicamentul, în limba rusă. România nu a fost niciodată străină de dopaj, e o mare vrăjeală fraza că: suntem prea săraci, de unde bani de steroizi? Cum ne explicăm că-n 3 ani, sunt peste 130 de sportivi români care au picat testele antidoping? Să ne amintim ce a pățit Federația de Haltere, unde Nicu Vlad tace și înghite de un an? Dar noi băgăm gunoiul sub preș.

De ce se dopează sportivii români?

Desigur, lupta împotriva dopajului continuă, dar agențiile antidoping vor fi întotdeauna cu un pas în spatele producătorilor de noi substanțe nedetectabile cu proprietăți farmacologice similare celor deja disponibile pe piață. România este o țară săracă și de cele mai multe ori se împrumută de pe internet sau din nonștiința pseudo-specialiștilor. Este răspunsul pe care ți-l dau antrenorii români care-și dopează cu bună știință sportivii: “Noi nu avem banii Americii, ăia se dopează, dar sunt cu un pas înaintea noastră! După ce văd că nu sunt bune, pac, toarnă ei la WADA!”. Desigur, gândire interesantă, șmecherească, românească.

Multe dintre substanțele folosite astăzi pot fi detectate cu ușurință, dar dezvoltarea unor metode noi, mai ieftine și mai rapide ar putea ajuta agențiile Anti-Doping. Existența regulilor și a codurilor, precum și a procedurilor Anti-Doping și a pașapoartelor biologice fac dopajul din ce în ce mai dificil de realizat, doar că sportivii români au o educație precară și nici măcar nu știu ce iau.

Un alt factor major care poate duce la dopaj este latura financiară, rezultatele bune aduc sponsori și publicitate, pentru unii sportivi fiind o motivație mai mult decât suficientă pentru dopaj. Accidentările sunt un alt motiv pentru care mulți sportivi își pun în pericol statutul de atleți „curați”, voința lor de a reveni în competiție poate duce la compromisuri care le pot pune capăt carierei.

Antrenorii, arătați cu degetul

La început, românii i-au dat lui Patrick Mouratoglou din toate pozițiile. Asta pentru că multe păreri veneau de la antrenori din sportul românesc. Antrenorii au un rol important în dopajul sportivilor, de cele mai multe ori, aceștia sunt responsabili pentru acțiunile ilegale ale atleților, oferindu-le substanțele interzise. 

Cei mai mulți sportivi habar nu au despre utilitatea unei substanțe sau dacă aceasta se află pe lista interzisă și la recomandarea medicului folosesc substanța. Un alt caz interesant este cel al suplimentelor alimentare achiziționate de pe site-uri neautorizate de pe internet. Având reclame bune cu un mesaj convingător, aceste suplimente pot fi cumpărate de un sportiv. Din păcate, nu există o organizație care să determine compoziția acestor suplimente alimentare, așa că atunci când un sportiv decide să le folosească, își asumă riscul unui potențial dopaj. Iarăși, educație zero.

Victime ale sistemului

Sportul românesc, dar mai ales sportivii români prinși dopați, la fel ca Maria Boldor, sunt victimele unui sistem precar, putred dintr-un capăt până în celălalt. Sora Mariei Boldor, Alexandra, probabil fostă scrimeră, a fost depistată în 2022, tot la o competiție, pozitivă la cocaină și a luat 4 ani de suspendare. 

Probabil că, de teamă, Alin Petrache va solicita test și pentru fratele Mariei și Alexandrei Boldor, Tudor Boldor, internațional al “stejarilor” și component al lui Dinamo. Din păcate, dacă veți observa, în ultimii ani, cam toți marii sportivi ai României au căzut în plasa dopingului. Desigur, un sportiv este principalul responsabil pentru ceea ce face, dar noi, îl căutăm și azi pe acarul Păun, care nu este o persoană, este întreaga țară. România este într-o metastază generală, iar sportul e într-o comă profundă.