OPINII  »  EDITORIAL

Gata, total reset!

Articol de - Publicat luni, 22 martie 2021 14:40 / Actualizat luni, 22 martie 2021 16:06

Dacă o să ne treacă repede ratarea calificării olimpice, suntem buni de dus la „doftor”.

De aproape treizeci de ani scriu şi vorbesc despre handbal. Înainte de asta m-am prezentat duminicile la Sala Floreasca pentru meciuri fabuloase. După, tatăl meu mergea la masa tehnică să confirme marcatorii cu nea Vava şi doamna Dida. Amuşinând pe lângă el, primeam de la amândoi priviri fals încruntate de sub mustăţi şi păr rar. Umbre. 

Am prins pe viu "efectul Maricel" şi "plutirea Stângă". Mai apoi am parcurs toate drumurile crucii naţionalei de fete, am colecţionat atâtea dezamăgiri încât, expuse, ar umple Centre Pompidou. Dar au fost şi momente, sclipiri în noapte, oaze în traversări ale deşertului care au mai spălat praful deselor prăbuşiri. Sau aşa credeam. 

Ştiu, ocolesc subiectul. Dar, de fapt, subiectul e acelaşi. Am moştenit un sport uriaş. Chestia asta pare că ne deranjează din ce în ce mai tare.

One Team Show

Voleiul, hocheiul, baschetul, poloul, rugby-ul, toate admirabile, n-au extras niciodată atâta pasiune cât handbalul pentru că niciunul nu a obţinut titluri mondiale, medalii olimpice sau echivalentul lor. Toate au dat personalităţi fantastice, dar niciunul generaţii întregi de legende. 

Handbalul a însemnat România în toate felurile, de la escapadele amoroase ale lui Gruia şi Gaţu până la întâlnirile cu capul plecat de la Ceauşescu. Era una dintre imaginile de forţă ale noii ţări, alături de Nadia, echipa de Cupa Davis, Patzaichin sau o mână de atlete. 

Dar, spre deosebire de celelalte, era lipsit de crispări, convivial, apropiat de oameni, lesne de înţeles şi reprodus, dovadă terenurile multe din şcoli la vremea aceea. Aşa s-a implantat în suflete. Fără ghiuluri peste cap după aterizări, fără fiţe, fără "pastiluţe". Simplu, adevărat, surâzător. Mulţi au adormit îmbrăţişaţi cu el. Astăzi se trezesc cu un schelet în pat.

Gata, total reset!

Perfecta pregătire a ratării

E timpul să o recunoaştem: nu ştim ce să facem cu handbalul. A devenit o pacoste. E plin de oameni şi gol de rezultate. Şi totuşi, de fiecare dată credem că se va întâmpla ceva. Ratarea Jocurilor Olimpice din acest week-end e o normalitate, dar nu ne-am putut abţine să ne facem iluzii. Faptul că mai agăţăm din an în Paşti câte o medalie (de bronz) ne prelungeşte păcăleala. 

De fapt, nimic esenţial nu se schimbă. Singurul lucru nou e apetenţa comunităţilor locale de a plăti din banii contribuabililor salarii consistente jucătoarelor străine care mai apoi ne fac figura cu naţionala, cum s-a întâmplat în Muntenegru.

Serviți lozinci!

O, da, şi mai apoi ne consolează, ne şterg lacrimile şi se întorc repede la carpatina ţâţă publică! Nu-i vina lor. Nimic de blamat. Dar sistemul arată aşa: primăriile şi CJ-urile le dau bani, ele nu fac mare performanţă cu cluburile româneşti care, în schimb, le pregătesc destul de bine pentru ca ele să ne trimită la plimbare când se împart biletele pentru Tokyo. 

Iar fetele noastre, plătite încă şi mai bine, ne servesc mereu lozinci. Şi uite aşa oscilăm între fals patriotism şi real masochism.

Dobânda minimă

Există o singură ieşire din acest perpetuum imobile: resetarea totală! Fără lacrimi, fără cuvinte mari, fără slabe de înger şi tremurătoare de mână, fără priviri în ceaţă. Fără nimic din ce nu e complet asumat, perfect responsabil, total lucid. Doar umilinţă. 

Am ajuns nişte nimeni, să ne comportăm ca atare! Între minutele 37 şi 44 ale meciului cu Muntenegru s-a întâmplat aşa: ratare Moisă de pe extremă, ratare Neagu 7m, eliminare Polocoşer, roşu Pintea, dublă ratare Buceschi 7m, ratare Neagu 7m. Şi gata. Cortina. Restul sunt vorbe, oftaturi, priviri în gol. Aici suntem. 

Handbalul nu e un blestem, nu e ruda bolnavă pe care o îngrijeşti din obligaţie. Ar trebui să fie o bucurie, o pasiune, un foc, un loc de deşteptat nu de adormit sinapse. 

Să rămână cine poate asta! Nu vă supăraţi, dacă tot jucaţi pe banii noştri, măcar plătiţi-ne înapoi dobânda minimă: decenţa de a nu ne mai păcăli!


Comentarii (16)
2022190068051789
Dorin Stanica-Ezeanu  •  23 Martie 2021, 11:58

Sunt de acord cu rumunuk! Prezenta handbalistelor straine in loturile echipelor e un plus! Se antreneaza cu ele, vad ca nu sunt SUPRAOAMENI, le afla slabiciunile etc. Problema nu e asta! De ce nu recunoaste nimeni ca la nationala vine cine vrea NEAGU! Da! Hai recunoasteti! Chiar antrenorul Vasile (altfel om capabil) e adus de NEAGU! Daca vreti schimbare aduceti o ANTRENOARE, cum ar fi TARCA! Doar o femeie poate vorbi cu fetele si despre slabiciunea de o zi-doua! Apoi aduceti tinerele jucatoare de la Braila, Baia Mare, Bistrita si lasati-o pe Neagu antrenor secund si jucatoare DOAR de ATAC! In aparare NU FACE NIMIC! Hai recunoasteti si asta! Sa vedeti ca vor veni rezultatele chiar si in aprilie la barajul de mondiale!

rumunek
rumunek  •  23 Martie 2021, 09:24

Faptul că vin jucătoare străine în liga națională poate fi privit și altfel. În fiecare meci, handbalistele române au șansa de a juca împotriva unor adversare de calitate, iar la fiecare antrenament văd cum se antrenează și ce fac pentru a deveni mai bune. Sa fim corecți, în handbal nu e ca în fotbal, străinele sunt jucătoare valoroase, de echipe naționale. Vedeți statistică de la ultimul european, câte handbaliste din liga română erau prezente acolo. Atunci unde e problema? Poate la selecție, la criteriile de alegere ale handbalistelor. Nu reușesc să găsesc o explicatie a faptului că Târcă cea mică, fiind golghetera campionatului, nu era selecționată. Știu, joacă Inter stânga, acolo e Neagu. Și? Neagu e robot? E veșnică? Buceschi și Laslo au fost iertate după episodul de prostie care le-a eliminat de la european, altele nu. Perianu e o handbalistă blazată, stresată de comentariile de pe net și care nu poate oferi mai mult. Oare nu găsim o tânără, chiar va juca mai slab? Ostase a fost revelația echipei la european, dar noi o jucăm pe Pintea până la epuizare, apoi pe Băcăuanu. Unde sunt handbalistele de la Vâlcea, Craiova și celelalte echipe cu rezultate în Europa în ultimele sezoane? Dar în grup, nu câte una pe teren ca Florică? Răspunsul e unul, e știut, dar nu poate fi exprimat de cei din handbal. Mai ales că cei care decid vor să fie liniște și să vină salariul și lunile următoare.

10206074284601566
Sabin Burea  •  22 Martie 2021, 22:50

Ratarea calificarii olimpice ne-a trecut deja. Evident ca demisiile de onoare n-au venit si nu vor veni. Urmeaza la rand ratarile calificarilor feminine la turneele finale europene si mondiale, se va intampla imediat dupa retragerea Cristinei Neagu. Iar dupa retragerea Simonei Halep ii putem pune cruce sportului romanesc de mare performanta. A fost odata si nu va mai fi decat atunci cand se va reintoarce comunismul adica, cel mai probabil, niciodata. Nu sunt un nostalgic al relelor din acele vremuri dar poporul roman doar asa a putut sa functioneze performant. Cu biciul!

Vezi toate comentariile (16)
Comentează
Close