SPORTURI  »  TENIS  »  SPECIAL GSP

Interviu-eveniment cu Horia Tecău » Totul despre Jocurile Olimpice, accidentări și relația cu Jean-Julien Rojer: „Am avut liniște, loialitate, siguranță”

Articol de , - Publicat luni, 09 decembrie 2019 16:14

2019 a fost un an cu vârfuri pentru Horia Tecău, dar și cu o problemă la picior care i-a afectat unele bucăți din sezon. A putut conta însă fără rezerve pe sprijinul partenerului său, Jean-Julien Rojer.

Pare că a venit vremea relaxării, a liniștii de final de an. În realitate, programul e la fel de aglomerat, de riguros și de bine pus la punct. Horia ajunge la timp la întâlnirea de la sediul McCann PR, cu o geacă neagră de piele și conservând pe chip zâmbetul și bronzul atâtor zile petrecute în soare. La antrenamente și meciuri, din Australia până-n Statele Unite.

De la un sezon la altul, lucrurile se definesc mai clar pentru fostul număr 2 mondial și dublu campion de Mare Șlem la dublu. Chiar și atunci când apar lucruri neplanificate și nedorite, precum accidentarea la picior care i-a influențat unele părți ale lui 2019. Având alături un partener cu care se înțelege bine, a putut să gestioneze totul în așa fel încât echipa lor să termine anul acolo unde și-au dorit, din nou la Turneul Campionilor.

Acum trebuie să acorde prioritate refacerii, apoi va petrece două-trei săptămâni la Miami împreună cu Jean-Julien Rojer, astfel încât să fie pregătiți pentru startul noului sezon, care va fi la Auckland. La Miami vor lucra și cu noul lor antrenor, Jose de Armas, un fost jucător venezuelean pe care îl cunosc de multă vreme. Până atunci, Horia a vorbit pentru Gazetă despre anul 2019, obiective, spirit de echipă, Jocurile Olimpice și Cupa Davis.

- Horia, cum a fost anul acesta pentru tine?
- Un an cu experiențe mixte, am avut evoluții constante în unele perioade ale anului, dar și niște probleme la picior, n-am putut să joc în sezonul de iarbă, am făcut-o doar la Wimbledon. Am forțat un pic mai mult pe finalul anului, aveam nevoie de puncte pentru a ne califica la Turneul Campionilor.

- Cum au curs etapele?
- A fost un început de an nesigur, mi-am schimbat racheta, apoi am revenit la fosta rachetă de la Cupa Davis, după Miami. În sezonul de zgură m-am simțit mai bine, cu titlul de la Madrid, sferturi la Roland Garros, evoluții bune în general, jocul a fost mai constant, după ce am revenit la racheta veche. Dar după ce am forțat un pic mai mult fizic la Roland Garros, a apărut din nou o inflamație la picior și a trebuit să sar peste sezonul de iarbă. La Wimbledon am avut o evoluție bună, am fost aproape să mergem în semifinale și o dată ce ajungi acolo se poate întâmpla orice. O vară bună, constantă.

Regrupare pe final

- A venit apoi sezonul de hard nord-american.
- După finala de la Washington, am avut niște meciuri - Cincinnati, Montreal și US Open -, în care nu prea a mers jocul după cum ne antrenam și cum voiam, dar ne-am regrupat bine pentru finalul anului. Știam că va fi un tur de forță, Asia și Europa legate. Jocul a fost mult mai constant, mai bun, ne-am calificat și la Turneul Campionilor cu titlul de la Basel. Am încheiat sezonul cu Londra, unde e doream să fim, cu cele mai bune echipe, meciuri strânse.

- Ați avut o grupă extrem de complicată acolo, cu toți învingătorii de Mare Șlem din 2019.
- Dintre toți, pe francezi, Herbert și Mahut, i-am simțit cei mai puternici, ca dovadă, au și câștigat fără să piardă set. Meci dramatic cu columbienii Cabal și Farah din nou. Rămâne un regret pentru meciul cu nemții, Krawietz și Mies, am simțit că l-am avut în mână, break în primul set, dacă-l luam, era altceva.

- Și când trageți linie, ce rezultă?
- Tragem linie și suntem mulțumiți de cum am luptat pentru finalul anului, de cum ne-am mobilizat, ne-am regrupat de fiecare dată. În ciuda problemelor și a micilor frustrări venite din cauza limitărilor fizice, am încheiat anul acolo unde ne doream și asta ne dă un boost pentru anul viitor, dar după ce rezolv problema fizică.

Antrenor sud-american

- Ce ar trebui să faci acum?
- Am jucat pe un tendon inflamat, care, practic, nu avea cum să se vindece, doar încercam să nu-i fac mai rău, n-aveam cum să-l vindec jucând. Antrenamentele au fost foarte scurte în perioada aceasta, am păstrat tot ce aveam pentru meciuri. Și noi am învățat un pic cum să trecem prin perioada aceasta. Am partener care are nevoie să se antreneze, care trebuie să se simtă confortabil, să înțeleagă că eu sunt limitat fizic în această perioadă cu antrenamentele. Am găsit o modalitate în care să-și ia și el de ce are nevoie din antrenamente, am luat un antrenor cu noi, care o să continue și anul viitor.

- Despre cine este vorba?
- José de Armas, un prieten de-al nostru de când stăteam în Miami, ne știe pe amândoi foarte bine. I-a mai antrenat pe Alejandro Falla și pe Santiago Giraldo. Noi, în mare parte, știm ce avem de făcut, avem nevoie de antrenamente, de o privire din afară, să ne corecteze dacă nu executăm bine și nu ne dăm seama, de scouting, să urmărească adversarii, el are un ochi bun pentru asta. Are o energie bună, e pozitiv, ne motivează bine să fim productivi la antrenamente.

- A mai avut experiențe ca antrenor de dublu?
- Nu a antrenat echipe de dublu, dar avem încredere că se poate adapta destul de repede. Începem un pic să-l mutăm spre specificul probei. Cu această parte venim noi, cu niște detalii pe care poate el nu le vede acum. Pentru mine însă urmează o perioadă în care trebuie să-mi rezolv problema fizică, o să stau cât e nevoie până se duce inflamația, apoi e nevoie să-mi întăresc musculatura.
Prevenire, mai puțină forță

- Nu e nevoie de altceva?
- Nu, fizioterapie, odihnă. E de lucru, în fiecare zi gimnastică, gheață, de câteva ori pe zi. Doar odihna nu rezolvă problema. Următoarele săptămâni o să am grijă de asta. Ideal e să fiu fit pentru o perioadă de două-trei săptămâni în Miami, înainte să plecăm la Auckland. Când am plecat de la Londra, Juls mai avea Cupa Davis și vorbisem că totuși să merg al Miami. Nu jucăm prima săptămână în 2020, asta o să ne dea mai mult timp mie să-mi revin fizic și să avem o perioadă de antrenament.

- Diferă acum acest interval de pregătire față de sezoanele precedente?
- De la an la an se schimbă perioada asta de cantonament de iarnă, nu mai e așa forță ca înainte, mai mult prevenirea accidentărilor, orele pe teren la antrenamente sunt mai puține, protejarea corpului, de lucrat un pic la chestiile pe care vrem să le adăugăm și să ajungem în Australia cu o atitudine proaspătă. În primul rând, apți fizic. De câteva ori ni s-a întâmplat după un cantonament în care am simțit că am lucrat bine, intens, să ajungem în Australia obosiți fizic, pentru că nu mai aveam timp să ne refacem și după drum, și cu schimbarea de fus, căldura de acolo. Trebuie să fim mai inteligenți cu asta.

Juls a așteptat cât a fost nevoie

- Sunteți una dintre cele mai sudate și trainice echipe, crezi că acesta e un ajutor pentru voi într-un circuit care începe să se miște tot mai mult?
- Amândoi am pornit cu mentalitatea și cu atitudinea de a forma o echipă.

- Spuneai în 2014 că ți-ai dori să vă încheiați carierele în această formulă.
- Cerințele pe care le am de la un partener nu s-au schimbat nici acum. De atunci îmi doream unul cu care să comunic, să fie pozitiv, motivat, muncitor, calm când e nevoie. Toate aceste aspecte sunt încă acolo. Juls e în continuare foarte motivat, își dorește anul viitor să revenim din nou în top. Nu a scăzut din niciun punct de vedere, astfel încât eu să mă gândesc la altceva. Cred că pentru el a fost mai mult o provocare din cauza accidentărilor mele, că nu am jucat unele luni, anul trecut. Luni în care el putea să se gândească la lucrul acesta.

- Dar nu a făcut-o.
- Nu. Am vorbit despre asta, mi-a spus că mă așteaptă cât e nevoie, am avut liniște, loialitate, siguranță, tot ce-mi doresc de la un partener de dublu. Indiferent de circumstanțe, a fost acolo și încă e. Nu judec din prisma rezultatelor, ci a atitudinii, a efortului, a atenției.

Cu ochii spre Tokyo 2020

- La anul vine marea provocare: Jocurile Olimpice.
- Da, ca să ajungem să ne calificăm, asta ar însemna ca eu să joc mai mult la începutul anului, deadline-ul fiind după Roland Garros, în iunie. Trebuie să fim amândoi într-o zonă de calificare.

- Tu și Marius? Tu și Florin?
- Nu exclud pe nimeni. Nu am stabilit nimic pentru că e devreme, e altă situație față de 2016, când eu și Florin eram amândoi în față și atunci era subînțeles și ne doream asta, să mergem împreună. Știam cu un înainte că suntem calificați, nu avea ce să se întâmple, am putut să ne facem programul altfel. Acum e altă situație, toți tragem să ajungem într-un clasament de calificare. Florin trage pe partea lui să ajungă pe locul 50, Marius și el vrea să ajungă la simplu în zona 50-60.

- Și tu?
- Eu să fiu între primii zece, dacă sunt, calific echipa și matematic pare totul mai simplu. Pentru asta trebuie să joc bine, să am rezultate la turnee mari: până se închide perioada avem două turnee de Grand Slam, Indian Wells și Miami, apoi și Monte Carlo, Madrid și Roma. Aici e nevoie de rezultate, să câștigi unul, să mai faci o finală și atunci știm sigur că avem echipă de dublu și automat avem și de dublu mixt, fiind acolo și înscriindu-ne. 

„În ciuda problemelor și a micilor frustrări venite din cauza limitărilor fizice, am încheiat anul acolo unde ne doream și asta ne dă un boost pentru sezonul viitor”
Horia Tecău

„La Cupa Davis e un vibe special, 3 din 5, acasă, nu conta cine era în echipă, ce moment, că joacă locul 40 cu 400, era ceva special. Acum se transformă în altceva, apar tot felul de competiții: Laver Cup, ATP Cup”
Horia Tecău

Antrenor din aceeași generație

José de Armas are 38 de ani, împliniți în martie, exact vârsta pe care o are și Rojer, în timp ce Tecău va împlini 35 în ianuarie. Născut la Miami, unde părinții săi lucrau în acea perioadă, a mers la 7 ani împreună cu familia la Caracas, unde a rămas până la 14 ani. Pentru a se concentra pe tenis, s-a întors în Florida, în Tampa. Pasiunea pentru acest sport a apărut la Miami, acolo unde tatăl său juca de plăcere de 3-4 ori pe săptămână. Venezueleanul a atins locul 236 ATP la simplu în 2003 și a jucat ultimele sale turnee în 2013, după care s-a dedicat antrenoratului. A colaborat cu columbienii Alejandro Falla și Santiago Giraldo. În Cupa Davis a evoluat între 1997 și 2010, adunând 31 de victorii și 29 de înfrângeri, îndeplinind apoi o vreme și rolul de căpitan nejucător. 

"Și-a pierdut sentimentul de Cupa Davis"

"Mi s-a părut că jucătorii au intrat în atmosfera de Cupa Davis, chiar dacă eram la final de an, toți erau saturați, dar se vedea că dau totul. I-a ajutat și formatul doi din trei, nu trei din cinci. Publicul nu a existat, doar niște galerii. Spania a jucat Cupa Davis, iar celelalte echipe au jucat un turneu obișnuit la care aveau o galerie", a spus Horia despre noul format, inaugurat anul acesta, în care s-a desfășurat Grupa Mondială. A observat și că multe întâlniri s-au decis la dublu. "Existau șanse mari să se ajungă aici, având în vedere nivelul echipelor, precum Canada sau Marea Britanie, care au avut perechi tari și au ajuns în finală și semifinală. De apreciat ce a făcut Nadal, din nou. Numai că și-a pierdut sentimentul de Cupa Davis. Când am început eu să joc tenis, o mare motivație era să ajung să fac parte din echipa de Cupa Davis, să joc acasă, cu publicul, să merg în deplasare. Te duci și joci Croația-Olanda în Madrid... e cam ciudat", a încheiat el. 

Alături de "Casa Bună"

Horia Tecău a ales în acest an să organizeze Kid's Day, un eveniment aflat în al nouălea an, pentru copiii din Centrul Educaţional "Casa Bună". Inițiatorul proiectului este Valeriu Nicolae, care-i ajută pe puștii veniți din familii defavorizate să aibă acces la nevoile de bază, hrană, locuință, afecțiune, educație. Cei doi și-au unit forțele și speră ca până la anul, cu ajutorul donațiilor, să construiască un teren de sport pentru cei care vin la "Casa Bună". "Noi reușim să-i aducem în fiecare sâmbătă și duminică să facem teme cu ei, iar sportul îi ajută extrem de mult", a spus Nicolae. "Vin cu un apel să construim un teren de sport pentru acești copii, vrem să aibă un loc unde să-și manifeste energia sportivă , să învețe despre educație, despre încredere, despre a găsi soluții făcând sport. Speram la anul când o să-i vin să-i vizitez să putem juca tenis pe un teren de sport adevărat", a completat Tecău. Cei care vor să-i ajute o pot face donând la Cont Raiffaisen - RO18 RZBR 0000 0600 0823 7212 – Valeriu Nicolae sau prin Galantom - Casa Bună.

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează