Articol de Dan Udrea, Remus Răureanu, Ionuţ Iordache - Publicat vineri, 30 iunie 2023 13:51 / Actualizat vineri, 30 iunie 2023 18:21
Dan Vasilică, preparatorul fizic al celor de la FCU Craiova, a fost deschis în fața ziariștilor GSP cu privire la un moment complicat pe care l-a traversat în 2016, când a fost diagnosticat cu tumoră la ficat: „Vorbesc, deși n-am făcut-o niciodată, pentru că poate în acest fel inspir pe cineva care are o boală gravă să lupte și să câștige lupta pentru viață, așa cum am făcut și eu”.
- Ați spus la începutul interviului că ați avut o problemă cu care v-ați confruntat în trecut. Ne puteți vorbi despre ea?
- Pfuuu... Nu știu cum să zic...Da, am avut o problemă gravă. Am avut... Nu am vorbit niciodată despre această chestie... Am avut o tumoare. Am avut cancer la ficat. A fost... complicat tare.
- Și cum ați învins boala?
- Nu m-am lăsat doborât, nu am ascultat, până la urmă, nici sfatul medicilor, care mi-au zis clar că nu mai pot să-mi facă această meserie în fotbal.
VIDEO. Dan Vasilică despre lupta pe care a dus-o cu cancerul
- Ați trecut peste ce v-au spus medicii??
- Mi-aduc aminte că după prima zi de chimioterapie pe care o făceam la Brașov, eu m-am dus la meci, echipa mea juca și am zis că trebuie să fiu acolo. Am condus pe Valea Prahovei, nici nu prea mai aveam putere să calc ambreiajul. Conduceam, opream să vomit - efectul chimioterapiei! -, după care continuam. Dar n-am vrut să renunț sub nicio formă la echipa mea, la meseria mea. Cu orice risc! Știu prin ceea ce am trecut...
- De ce vi s-a interzis să vă mai faceți meseria?
- Pentru că doctorii au spus că trebuie să evit complet stresul. N-au știut să-mi zică ce anume ar fi putut să-mi provoace apariția cancerului, dar era clar că stresul trebuia eliminat. Mi-au spus: "Renunță la stres, la efort fizic! Dacă nu faci asta...".
„Când m-am operat, fetița mea avea o lună”
- Cum ați reușit să treceți peste acel moment complicat?
- (oftează)... Când m-am operat, fetița mea avea o lună, băiețelul 10 ani... Am văzut în această problemă o piedică în ceea ce am de realizat în viață,un obstacol și mi-am zis: dacă vreau să reușesc, trebuie să-l depășesc! Dacă nu, o să mă lovească toți, din toate părțile și o să mă doboare.
- Incredibil totuși, să încălcați sfatul medicilor...
- Da! Nu sfătuiesc pe nimeni să o facă, dacă, Doamne ferește!, se va afla într-o situație medicală ca a mea, să ignore ce spun doctorii. Eu așa am procedat pentru că am simțit că dacă renunț la fotbal, mă termin definitiv. Așa am simțit eu și am procedat cum am crezut că e bine.
- Familia v-a înțeles?
- Soția a izbucnit în plâns în momentul în care m-a văzut că ies pe ușa spitalului și vreau să merg la meci. Mi-a cerut să-i promit măcar că o să stau liniștit pe bancă. Era prima zi după ce am ieșit din spital, după ce m-am operat. În minutul 20 deja mă supărasem și gesticulam nervos. Nici măcar să fluier nu aveam forță la antrenamente, le făceam semn din mână jucătorilor, n-aveam putere. Făceam chimioterapie, mi-era rău, vomam, dar mă urcam la volan și veneam la echipă, să fac antrenament cu jucătorii. Dar toate aceste lucruri m-au întărit.
Te gândeși că viața e cel mai de preț lucru, dar când ai o problemă de sănătate gravă, cum am avut eu, realizezi că mai afectați pot fi cei din jurul tău, familia. Poate unii gândesc așa: «Mi-am trăit poate viața frumos, am 50 de ani, asta e...», dar când acasă te așteaptă o fetiță de o lună și un băiețel de 10 ani, îți dorești și te agăți de orice ca să trăiești și să ajungi la ei, să nu-i lași singuri
„Am renunțat să mă mai tratez în sistemul de stat și am mers la o clinică privată”
- A fost complicat să vă luptați cu cancerul în România, sistemul medical de stat v-a ajutat?
- Am avut bucuria, privilegiul să fiu pe mâna celor mai buni doctori de la Fundeni, în frunte cu doctorul Popescu. Apoi, când am început chimioterapia, a fost complicat. Ce să vă spun, făceam tratamentul... nici paturi nu erau, stăteam pe un scaun rezemat de o chiuvetă. Am fost cumva obligat să aleg zona privată din sistemul medical, la clinica Sf. Constantin și Elena, unde condițiile au fost excelente, dar cu un preț, era foarte scump. Aproape tot ce câștigam plăteam acolo.
- Cât timp a durat lupta cu boala?
- Cam un an de zile, însă fac analize constant, unele din 6 în 6 luni, altele chiar la 3 luni. Dar sunt lucruri pe care nu le pot face nici acum, la 7 ani de la acel moment. Nu pot să fac un efort foarte mare, nu mă vedeți pe mine să alerg cot la cot cu jucătorii. Nu e însă un impediment în jobul meu, că nu trebuie tu, ca preparator fizic, să alergi împreună cu fotbaliștii.
- Perspectiva despre viață vi s-a schimbat după acest necaz?
- Absolut! Sunt mult mai calm, mai detașat față de anumite probleme pe care le întâlnesc. Din acest motiv sunt supărat când chiar nu reușesc să respect ținta să fiu echilibrat.
- Regimul alimentar sau cel de viață vi s-a schimbat drastic după ce ați avut cancer?
- Nu, pentru că eu mâncam corect și înainte, nu făceam excese. În plus, nu fumam, nu eram cu alcoolul. Chiar mă și gândeam: cum de am avut problema aceasta la ficat tocmai eu?!
„Mi-e jenă și mie de scenele pe care le-am făcut la meciul cu CFR”
- Și din acest motiv ați spus pe parcursul interviului că încercați să fiți zen, dar la meciul cu CFR v-ați lăsat pradă nervii!
- Ohoo... Înaintea acelui joc, chiar i-am zis soției: să vezi ce calm o să fiu, nici când o să dăm gol nu o să sar de pe bancă, o să fiu foarte liniștit! Mă alimentam singur, mă încurajam, știi vorba aia: mincinosul minte atât de mult până ajunge chiar să creadă și el ce spune. Ha, ha, ha! M-am gândit că dacă încerc să fiu pozitiv, o să fiu la fel și la meci. Alții încearcă alte metode de a se motiva, scriu mesaje pe tablă, ascultă ceva pe telefon, eu am ales să-i zic soției că voi fi zen.
- Și ce s-a întâmplat?
- A fost ca în trafic, când trec 5-6 mașini și te oprește fix pe tine. Reacționezi, normal: bine, mă, p-ăia 6 nu i-ai văzut, m-ai oprit doar pe mine? Atunci, toți de pe bancă au protestat. Arbitrii au scris o minciună în raport. Mi-au reproșat că le-am zis cuvinte injurioase, dar să spună când anume le-am zis, că ei au susținut că din acest motiv m-au eliminat, ceea ce nu e adevărat! Aveam și eu o stare de nervozitate, de presiune, când ești înjurat, cel mai mult îți dorești să reușești, iar eu cum pot face acest lucru? Prin rezultatele echipei, și acel meci era ca o finală. Când mai vezi că vine un arbitru și e și sfidător, atunci te mai lasă nervii. Nu e normal ce am făcut, mi-e rușine de ce am făcut. Nici nu m-am putut uita să revăd acele scene, pentru că mi-e jenă și mie.
Se ocupă și de nutriție la FCU Craiova: „E o eroare să slăbești rapid un jucător. Îl leșini și apoi îl bagi la antrenament?”
- Ați spus că vă ocupați și de nutriție la echipă?
- Da, cât pot. Am făcut și un curs în acest domeniu, știți și bancul ăla: românilor, când nu ai ce să le mai dai, le dai diplome.
- Cum se poate controla ce mănâncă un fotbalist dincolo de mesele din cantonament?
- Ai un analizator corporal de unde începi. Vezi că are grăsime 17% și masă musculară scăzută, ai o discuție cu el și stabilești cum faci să-i reduci grăsimea și să-i mărești mușchii. Știți cutuma, că în cantonamente există masa grașilor, la care stau jucătorii care au kilograme în plus și care trebuie să mănânce doar salată și piept de pui. E o eroare să faci așa ceva!
- De ce eroare?
- Eu prefer un fotbalist care are probleme cu greutatea, dar care poate să joace 60-70 de minute bine, decât unul căruia să-i scad rapid greutatea și care să fie expus să se accidenteze. Cel mai ușor e să fac pe cineva să slăbească. Cel mai greu e să-i ard grăsimile și să-i creez rapid masă musculară. De exemplu, dacă pe unul îl bag în următorul regim: dimineața, stai departe de masă, la prânz, îi iau carbohidrații din față, îi scot pâinea, îi scot orezul, cartofii, el va fi leșinat după-amiază. Dacă îl mai și pun să alerge 60 de minute, p-ăla l-am terminat definitiv! Neavând energie, e predispus să se rupă. Mai bine aștept 3 luni de zile ca să-l slăbesc, câte 1,5 kilograme pe lună, decât să-l fac să dea jos 5 kilograme în două săptămâni, dar să-l am legumă.
- Dar în România am văzut jucători efectiv grași timp de 3-4-5 ani. Ați accepta să antrenați astfel de jucători?
- Nu! Din păcate, se merge prea mult doar pe cântar. Trebuie să-l analizezi, să vezi ce tip somatic are. Bine, unii susțin că și apă dacă beau, atunci pun pe ei. Asta e vrăjeală. Apoi, e important ce post joacă respectivul. Dacă e fundaș central, nu e foarte deranjat să aibă, poate, două kilograme în plus. În schimb, dacă e mijlocaș și cară după el una-două cărămizi, atunci devine o problemă. E ca și cum îi leg o ganteră de picior sau îi pun în spate un rucsac de 1-2 kg, să vedem dacă el mai dă randament bun, dacă mai fuge la fel. Dar să-l slăbești rapid e o eroare, acesta e principiul meu.
Explică de ce cașcavalu pané e „cel mai nociv lucru pentru organism”
- Sunteți de acord ca o primă metodă de refacere după un meci să fie pizza pentru jucători?
- În orice carte de nutriție, după meci, trebuie masă bogată în proteine, carbohidrați, să fie cu mai multă sare, să rețină apa, să aibă toți macronutrienții de care are nevoie pentru a se recupera. În primele 40 de minute, până la două ore, după terminarea unui efort mare, există o fereastră anabolică deschisă, organismul absoarbe tot ce îi dai. Am încercat să mergem pe paste cu piept de pui. Sunt jucători care vor pizza, am zis OK. Am eliminat total cașcavalul pané, aici n-am avut deloc fexibilitate! La alte echipe chiar am auzit că mai există, și înainte de meci, cașcaval pané cu ceapă. Ceva mai nociv nu cred că poate exista! O idioțenie!
- De ce e atât de rău cașcavalul pané?
- Gândiți-vă la bucată mare de grăsimi, înconjurată de pesmet, care absoarbe, la rândul lui, prin prăjeală, alte grăsimi. Practic, nu mai puțin de 24 de ore înainte meci, tu blochezi ficatul cu ce îi dai de lucru dacă mănânci cașcaval pané cu ceapă. Va munci pe brânci, degeaba îl ajuți cu un hepatoprotector, ai blocat acea uzină formidabilă cu un fel de mâncare nociv. Dar după meci n-am renunțat niciodată la shake-uri, care să conțină o cantitate individualizată în funcție de greutatea jucătorului, de minutele jucate. După ce bea fiecare, apoi poate să mânânce și pastele sau pizza. Sincer, nu m-a încântat ideea acestor alimente, dar le mai lași și o astfel de plăcere.
Citește și:
