Articol de Adrian Florea - Publicat joi, 23 aprilie 2020 22:42
Înainte de a fi baron local, om politic și colecționar de procese, Gheorghe Ștefan a fost un personaj complex al fotbalului românesc.
Cel poreclit pe vremuri Pinalti a făcut joi 67 de ani. Moment să readucem la viață un episod din timpurile Cooperativei.
Povestea e de la finalul anilor '90. Ani în care maeștrii de ceremonii din fotbalul românesc stabileau nu doar scorul multor partide, ci și marcatorii. Erau vremurile în care încă îi mai păcăleam pe străini cu golgeteri de carton.
Povestea e despre un meci tare, Ceahlăul - Craiova. Tare în teorie, că nu știai niciodată cum va fi. Interesele de moment stabileau intensitatea duelului.
Antrenorul trupei de sub Pietricica - contează mai puțin numele lui, toți erau simpli executanți ai ordinelor lui Gheorghe Ștefan - îl întreabă în lunea de dinaintea confruntării cu oltenii: „Cum e, Gigi, se joacă?!". Răspunsul vine scurt: „Se joacă, dați-i drumul la treabă!".
Pe atunci nu era nicio pandemie care să pună disputarea partidei în pericol. Altul era substratul întrebării, vă închipuiți care.
Și începe antrenorul nostru pregătirea ca la carte a meciului. Pregătire fizică, pregătire tehnico-tactică, pregătire mentală. Totul mergea conform planului.
Vineri seară, cu nici 24 de ore înaintea jocului, „Pinalti" îl cheamă pe antrenor la raport: „Care-i situația la echipă? Toate bune?". „Daaa, băieții au priceput ce război ne așteaptă, știu ce au de făcut!", răspunde „allenatore".
Care completează cu o sugestie: „Apropo de jucători, ar fi și mai montați dacă ar ști pe ce prime evoluează mâine". Tăcere. O secundă, două, cinci, zece secunde. Deja „principalul" nostru se gândea ce i-o fi trebuit să-l supere pe șefu' cu o asemenea întrebare tâmpită.
După vreo jumătate de minut de liniște mormântală, Ștefan glăsuiește: „Știi... băieții n-au nevoie de nicio primă... nu se mai joacă mâine!". Adică Pinalti se înțelesese între timp cu adversarii pentru un blat. Naivii munceau cinstit și sforarii făceau combinațiile.
Cam astea erau timpurile după care mulți încă suspină. La multă sănătate, Gheorghe Ștefan!
