Articol de Ioana Mihalcea - Publicat vineri, 15 septembrie 2023 16:40 / Actualizat joi, 29 februarie 2024 00:04
Patru tineri cu vârste între 27 și 32 de ani au lansat în primăvara acestui an proiectul independent Tribuna Dinamo. Ce își propun ei? Toate detaliile, mai jos.
Tribuna Dinamo este un proiect dedicat „câinilor roșii”, care adună în acest moment peste 12.000 de urmăritori, în total, pe rețelele de socializare.
Trei dintre cei implicați sunt dinamoviști de mici, Alex Biga, Alex Constantinescu și Theo Ionescu, și prieteni cam tot de-atunci. Al patrulea, Mihai Constantinescu, este fratele mai mare al lui Alex, inițial neatașat emoțional de club, dar care a prins și el între timp pasiunea pentru Dinamo.
Cei patru au simțit că zona dedicată suporterilor dinamoviști nu e speculată suficient în sens afectiv și informațional. În februarie 2023, după mai multe luni de planificare și de discuții, proiectul a fost lansat la meciul cu Unirea Constanța, primul al anului. Dinamo era în liga secundă, iar clubul nu avea resurse suficiente pentru a se ocupa de interacțiunea cu fanii.
„E genul de content pe care am vrea să-l consumăm noi ca fani”, explică Mihai. „Adică să te mai uiți și mâine încă o dată la el. Unii apreciază un tip de content, alții altceva”, completează Alex, fratele lui.
Strategia e orientată și în funcție de rețele, explică Alex B.: „Încercăm să facem ceva pentru fiecare. Pe Facebook avem un tip de oameni care caută altceva, mai facem și postări serioase, pe Instagram sunt oameni de la 18 la 40 de ani care vor să vadă ceva mai fun, mai casual”.
Ei merg la meciurile de acasă și cele din deplasare, în cantonamente externe și la Săftica. Realizează interviuri inedite, filmează momente-cheie din meciuri, direct de pe gazon, fac postări legate de istoria clubului și transmit prin ochi de suporteri atât informații de actualitate, cât și detalii interesante, prin care intenționează să arate latura umană a fotbaliștilor.
„Am făcut asta pentru că nu exista o conexiune a clubului cu suporterul”
Ioana Mihalcea, reporter: Cum a pornit totul? Primele postări au fost mai mult educative, despre situația clubului, apoi v-ați extins și în zona de fotbal efectiv.
Alex C.: A plecat de la ideea că fanii nu erau chiar în cunoștință de cauză, era perioada după retrogradare, toată lumea bombănea: «Mai bine o luați din liga a patra», «Mai bine intrați faliment». Nu știau mare lucru despre ce se întâmplă și nimeni nu ieșea să zică «Stați un pic că nu e chiar așa, dacă intri în faliment tragi datoriile după tine, ca la Rapid». Cam așa am pornit, primele postări sunt niște chestii informative prin care ne doream să ajutăm suporterul să înțeleagă mai bine situația.
Alex B.: Aveam în mintea noastră un format, ce am vrea să acoperim în zi de meci. Ce am făcut de la început asta facem și acum, story-uri, golurile de aproape, fazele, ce facem înainte de meci. Asta a fost nevoia noastră, am făcut asta pentru că nu exista o conexiune a clubului cu suporterul. Exista câte o postare o dată pe săptămână că e un meci și «La mulți ani» pentru niște oameni. Am vrut să aducem suporterul mai aproape de club, era o perioadă cu retrogradare, faliment, haos.
„Daniel Stanciu a fost frustrat din cauza meciului tur de la baraj și ne-a trimis în tribună”
IM: Cum obțineți acreditările, fiind un site de fani, nu o instituție media? Ați avut și probleme în a fi acceptați?
Alex B.: Dăm mail unde avem contactul ofițerului de presă, unde nu avem ne ajută Ionel Culina (n.r. ofițerul de presă al lui Dinamo) cu un număr de telefon sau cu un mail. Cerem în funcție de cum mergem. În Liga 2 nu era nevoie, dar acum ne întreabă toată lumea de firmă, așa că am făcut o firmă media care să fie oficială. Singurele refuzuri din Liga 2 au fost la Buzău, în deplasare, unde ne-au lăsat doar o singură persoană, și la Mioveni, la returul barajului. N-au vrut să ne lase. Argumentele lui Daniel Stanciu au fost că le e teamă că vom introduce materiale pirotehnice, apoi că nu-i lasă observatorul. El a fost frustrat din cauza meciului tur, așa că ne-a trimis în tribună. Loja lui Dinamo era între suporteri, au fost înjurături, incidente. În rest n-am avut probleme cu obținerea acreditărilor.
IM: Cât timp investiți în acest proiect?
Alex B.: Destul de mult, 2 ore pe zi minimum, Când avem meci ne ducem la stadion devreme, în deplasări ne ducem din timp, când am lansat site-ul sau avem merch, discuții cu furnizorii, ne ia mult mai mult timp.
Mihai: Chiar și când nu avem ceva clar de făcut tot vorbim, schimbăm linkuri, idei.
IM: Cum a venit inițiativa cu programul de meci? Nu s-a mai făcut de mult timp la Dinamo.
Theo: Eu am «boala» colecționatului, am multe programe vechi acasă, și am vrut să readucem acest detaliu. Clubul nu avea la acel moment bani de investit în asta, noi am vorbit să-l facem digital, dar n-am mers cu el până la capăt. În Liga 1 am vrut să facem o broșură, ceva simplu, pentru că nu putem face vreo revistă complexă. Era mereu acolo ideea, dar nu știam cum s-o punem în practică. Ne-a ajutat Mihai cu grafica și asta a ieșit.
Alex C.: Am pornit cu 100-150 de bucăți, apoi am încercat să mărim numărul. E un cost, e de umblat, vine ca o foaie A4 pe care o împăturim. Înainte de meciul cu Botoșani am dat mailuri către diverse print center-uri, ei ne ajută acum și am mărit tirajul la 500, calitatea e mai bună, foaia mai lucioasă. Theo le scrie și le trimitem spre print cât mai târziu, ca să conțină cele mai noi detalii. Miercuri-joi le trimitem, vineri sunt la noi.
Theo: Obiectivul final e să le integrăm cumva în club, să facă Dinamo programe de meci oficiale, să ajungă la toată lumea.
„Vrem să rămânem independenți, să controlăm noi proiectul”
IM: Intenționați să vă integrați și voi în club? Sau doar cu anumite proiecte?
Alex B: Vrem să creăm o comunitate și să apropiem fanii de club, cred că asta lipsește. Și nu numai la Dinamo, la multe cluburi din Liga 1. Nu au o conexiune clară cu fanii. Au început să mai miște unele, dar e greu. E mult loc pe zona de apropiat fanii de club, e păcat că nu se întâmplă.
Alex C.: Când am mai vorbit cu cei de la club, ideea era să facem proiectul în timp, ca o bucată suporter-oriented a lui Dinamo, un subsidiar.
Alex B.: N-am mai făcut asta, nu ne-am mai propus. Am vrea să rămânem independenți, să controlăm noi proiectul. Am putea lucra mai mult cu clubul, dar atât, la nivel de colaborare, de parteneri.
IM: Vara aceasta ați mers în cantonament, în Slovenia, din fonduri proprii. Cum a fost?
Alex B.: Am fost eu cu Theo, cam jumătate din cantonament. N-a plătit clubul nimic, nu le-am cerut nimic, am vrut să le arătăm oamenilor cum e un cantonament acolo. A fost bine și pentru noi, ne-am mai creat niște conexiuni cu unii jucători cu care nu interacționam mereu.
Theo: Am stat cu ei ca și cum eram de-ai lor, ne-au invitat și la masă într-o seară.
Alex B.: Nu aveam nicio relație cu ei înainte, toate relațiile dezvoltate în club sunt strict din februarie până acum. Suntem tratați ca unii de-ai lor. Noi am mai avut unele momente în care am tratat clubul ca și cum am fi presă, când am mai făcut unele articole sau comentarii, dar ei ne tratează ca și cum am fi din club. În cantonament am stat cu ei, deși nu eram cazați în același hotel eram mereu acolo la antrenamente, la meciuri.
A fost o alegere bună Slovenia, e între Austria, preț mare, și România, unde n-ai neapărat condiții. Terenuri superbune, la nivel de Liga 4 la ei era gazon de Liga 2 la noi
Alex Biga
„Suntem ca niște suporteri cărora li se pare «wow» să stea de vorbă cu un jucător pe care-l văd la TV”
IM: Ați făcut o serie de interviuri „altfel” de acolo. Cum ați „potrivit” jucătorii și cum au fost recepționate ideile?
Alex B.: Cu Ahmed Bani și Cătălin Țîră am vrut să facem inițial, deja ne cunoșteam de la stadion. Am scos repede interviul, a ieșit a doua zi și apoi toți au vrut. N-am mai avut timp, pentru că trebuia să plecăm, am îngrămădit în ultima seară câți am putut. Așteptau acolo, nici nu mai aveam întrebări să le punem, epuizasem toate ideile, nu eram pregătiți pentru atât de mulți.
Alex C.: Interviurile sunt de obicei mai formale, despre joc, mai oficiale, mai puțin de cum sunt ei ca oameni, ce pasiuni au. E normal, pentru că e vorba despre locul de muncă, dar noi nu vedeam părțile astea nicăieri. Cred că și ei se simt mai bine, vorbești cu ei altfel.
Alex B.: Noi tratăm în continuare oportunitatea asta ca niște suporteri cărora li se pare «wow» să stea de vorbă cu un jucător pe care-l văd la TV. Ne gândeam că dacă ai ocazia să cunoști un om, nu neapărat un jucător, ai ocazia să zici «OK, a greșit o pasă, dar e al nostru, uite, el a zis că trage tare la antrenamente…». Ți-e mai ușor. Îl umanizezi.
Mihai: Observi cum e construit el ca om, sunt jucători crescuți de mici la Dinamo. Sunt lucruri foarte interesante acolo, pe care nu le vezi tot timpul.
IM: Ați investit și în reclame, în promovare?
Alex C.: Tot ce avem noi acum, hype-ul, a venit organic. N-am crezut că o să prindă cum a prins!
Alex B.: E ca o consecință a calității. Am ajuns mai repede la nivelul ăsta față de cum estimam noi, nu ne așteptăm să intrăm așa repede în contact cu oameni din club, să facem tricouri sau altceva.
Alex C.: Am băgat foarte puțin în reclame, 250 de lei cred în total, în Instagram și Facebook, dar nu am insistat.
Alex B.: Au fost mai mult niște teste să vedem cum e, comparativ cu creșterea noastră. Am ajuns la o creștere înceată dar sigură, nu virală.
Alex C.: Vin zeci de oameni zilnic.
Tricoul viral cu fotbal-șampanie
IM: Legat de tricouri, cum v-a venit ideea și cum a mers?
Mihai: Începusem o idee cu tricouri retro pe un magazin online, ne-am gândit cum să diversificăm gama și am făcut „Glory Days” cu România, niște schițe cu echipamente legendare ale României. Nouă ni s-a părut foarte tare, deși nu a prins așa de mult, nici n-am investit foarte mult. Nu era ceva de interes, o bază fixă de fani căreia să ne adresăm, naționala nu prea e pe val. Așa că am zis să implementăm asta și la Dinamo, care era în Liga 2 și avea nevoie de un imbold, de moral.
Alex B.: Am ales momentul prost cred.
IM: De ce spui asta?
Alex C.: N-a fost bine recepționat de fani, mai erau și alte voci care reprezintă o masă de suporteri, oameni din club de la vremea respectivă…
Mihai: Mentalitatea e «De ce nu vii cu ceva nou?!», dacă vii «De ce vii, nu-mi trebuie, vreți să vă îmbogățiți». Vrem schimbare, dar să nu ne schimbăm de fapt, pentru că suntem supercomozi.
Alex C.: Problema la Dinamo era și că nu aveau tricouri de joc, fanii asta se așteptau să apară, nu chestii care n-au legătură. N-a fost nici promovat cum trebuia, am ales și furnizorul lui Dinamo, ceea ce a fost greșit. Asta ne-a tras în jos, apoi «s-a dat cu negativ», n-a fost susținere. Înainte să-l scoatem ni se spunea că e o idee bună, după ce a ieșit… «Ce e asta?». N-a mai fost o idee bună. E vorba de promovare, de cum comunici. Încă e o problemă mare cu shop-ul la Dinamo.
Mihai: Nu se oferă esențialul din ce ar trebui să aibă un club de fotbal și atunci nu poți să intri cu ceva nou sau lateral, pentru că oamenii au alte nevoi. Până nu le îndeplinești pe alea, toate trec în planul doi. Astea erau de lifestyle, nu legate oficial de club. Cel cu stația RATB era un plan mai mare, când se dărâmă stadionul să facem mai multe elemente din stadion care să ducă cu gândul la Ștefan cel Mare, destinația finală a fiecărui fan dinamovist. E o poveste mai complexă în spate. Dacă n-ai timp și loc s-o spui, e doar un tricou cu o stație RATB. Momentan am pus pauză.
Alex C.: N-am avut suportul pe care îl așteptam poate, dar sunt alte priorități și înțelegem asta. Nu ne supărăm.
IM: Pe de altă parte, tricoul cu „Dinamo joacă fotbal-șampanie” a devenit viral.
Alex B.: Îl aveam pregătit, am vrut să-l propunem ca un tricou special pentru eventuala promovare. După 3-0 cu CSA Steaua ne-a venit ideea și am zis să facem asta. Îl aveam gata, dar nu i-am dat drumul, pentru că fusese meciul cu Iașiul și ne-au bătut, am zis că nu merge. Dar după 6-1 cu FC Argeș am zis «OK, hai!».
Alex C.: La Iași i-am arătat tricoul lui Bani, să vedem ce reacție are. A venit cu el la fan-zone, înainte de meciul cu FC Argeș, a fost preluat de presă, l-a văzut toată lumea. După 6-1, totul s-a legat și am dat drumul către public, era cerere.
Alex B.: Apoi și-a dorit clubul să le vândă pe shopul lor, era mai ușor să fie vândut de Dinamo, dar nu a fost nicio promovare, tot noi ne-am ocupat. S-a vândut doar de la sine, pentru că era viral.
Mihai: E inspirat din logo-ul de la Polo, cu ursulețul, noi l-am făcut un câine roșu cu șampanie.
„Oamenii au apreciat în special factorul uman”
IM: Apropo de fan zone, voi v-ați ocupat de asta în numele clubului?
Alex B.: Cu fan zone-ul am vorbit cu Bendy (n.r. Andrei Bendeac, directorul social media la Dinamo, la vremea respectivă colaborator pro bono) și la „Arc” a fost prima dată, în ideea de a ajuta. În realitate ne-am ocupat noi de organizare, de invitați, ca atunci când a venit Titi Fătu cu colecția lui de tricouri. Costurile le-am acoperit tot noi, clubul ne-a ajutat cu premiile, cu tricourile, întrebările pentru quiz le-a făcut Theo. Am găsit și voluntari, colaborăm în continuare cu unul dintre ei. La acel moment am făcut ceva de avarie, cu costuri achitate de noi, nu puteam continua la nesfârșit asta. Clubul înțelege, chiar recent am avut o discuție cu Romeo Bănică (n.r. noul director de marketing), legată de ce n-am dori să facă clubul și noi să-i ajutăm, dar trebuie să fie ceva mai organizat, nu pe genunchi și pe repezeală.
Alex B.: Oamenii au apreciat în special factorul uman, veneau acolo jucătorii și făceau poze cu ei, discutau, primeau tricouri într-o vreme în care nu le veneau tricourile comandate. Sperăm să vină sponsorii de la Dinamo să investească în zona asta, să aibă și ei niște activări acolo. Vedem ce vor reuși să atragă dintre sponsorii prezenți și să dureze, nu 20-30 de minute, că trebuia să plecăm, să mergem și la meci să facem content. Să fie ceva de 2 ore, să tragă la poartă, să facă de toate. Noi alergam cu corturile pe-acolo, cu roll-up-uri, cu mese, era greu, aveam foarte puțin timp, cine nu venea într-un interval orar nu ne mai găsea.
Alex C.: Probabil când vom avea stadion va fi mult mai bine, pe „Arc” era și înghesuit, dacă redirecționau fanii către cealaltă intrare, prin terenul de atletism, nu mai venea nimeni la fan zone. La Arena Națională intri fix acolo, în zona dedicată fanilor dinamoviști, prin Pierre de Coubertin.
IM: Care sunt sursele voastre de inspirație?
Mihai: Mă inspir și din afară, e mult research, se adună multe și la un moment dat îți vin chestii, cum a fost și cu tricourile cu RATB: «Hai să facem ceva cu stadionul, că o să se dărâme». Programul de meci am vrut să fie mereu alb și roșu, să păstrăm stilul, logo-ul a venit tot așa, e forma stadionului văzută de sus. E challenging de fiecare dată să mai venim cu câte ceva, câinele-șampanie, Dinamo 75. Sunt multe elemente din care ne inspirăm pentru a închega relația asta dintre suporteri și club. E o ruptură acolo, n-ai cum să te atingi. E mult material, mult potențial și trebuie pus într-o formă și dat mai departe.
IM: Cum ați ales numele Tribuna Dinamo? Vă adresați mai mult suporterilor care nu sunt ultrași, care nu merg în peluză?
Alex B.: Numele l-am ales să sune simplu și să-l reținem. Noi din 2012 până foarte recent am mers numai în peluză.
Theo: Sensul de tribună e efectiv din DEX, un loc unde oamenii se adună și dezbat chestii, nu că suntem noi de la tribună, deși eu acolo am abonament acum :D Cam asta a fost ideea.
Mihai: Tribuna e un loc pentru toată lumea, unii oameni se asociază mai mult cu zona ultras, care e un fenomen în sine, dar e și o mare masă de oameni care vor să fie conectați cu clubul, pe care nu-i bagă nimeni în seamă. Adică da, vrei să vezi coregrafii, torțe, cântece, sunt ale lor, dar mai sunt și oamenii ăștia nereprezentați. Partea de ultras a fost acoperită mai mult de PCH, dar sunt și ei poate la fel de importanți ca și ceilalți, umplu stadionul. Nu încercăm să ne detașăm de unii sau de alții.
Q&A cu Tribuna Dinamo
1. Momentul favorit trăit ca suporter, înainte sau prin Tribuna Dinamo?
Alex B.: 2-2 în semifinala Cupei cu Steaua, când a dat gol Ekeng. Iar ca atmosferă, meciul cu FC Argeș.
Alex C.: Și la mine meciul cu FC Argeș. Era 4-0 și nu înțelegeam ce se întâmplă, dădeau încă unul, nu apucam să filmăm golurile…
Theo: Eu o să merg pe golul lui Hanca din 2017, pe 1 mai. Penalty în minutul 96, haos, nu mai știam cum să sar pe acolo, prin peluză. Eram spre titlu, atunci a fost ultima, ultima... Overall, aș pune meciul cu Everton din 2005, dar nu înțelegeam prea multe pe-atunci.
Mihai: Cel cu FC Argeș de acasă, deși cred că a fost mai mișto cel din deplasare, pe ploaie.
2. Spune-ne ceva despre tine:
Theo: Am 27 ani, am făcut Facultatea de electronică și telecomunicații, țin cu Dinamo de la 5 ani
Alex C.: 28 de ani, Facultatea de matematică, lucrez în IT țin cu Dinamo de când eram mic
Alex B.: Am fost în clasă cu Alex și Theo, am făcut cibernetică la ASE, cu Dinamo țin de foarte mic, dar nu-mi aduc aminte așa exact, ca Theo
Mihai C.: 32 de ani: Am terminat ASE Marketing, lucrez în publicitate ca ad director și sunt fratele lui Alex
3. Clubul favorit de afară?
Alex C.: Liverpool
Alex B.: Chelsea, mă uitam la Chelsea TV când eram mic.
Theo: Îmi plac mai multe cluburi, dar nu trăiesc așa ca la Dinamo, mă uit și atât, ca suporter casual. Îmi plac Liverpool, Bayern, Juventus…
Mihai: Pe Juventus merg și eu.
4. Jucătorul preferat all time de la Dinamo și unul din echipa actuală?
Theo: Politic, evident și Ghezali. Overall, din ce am prins eu, Claudiu Niculescu, a ținut echipa în spate mulți ani. La el a rămas afinitatea și prin golurile din Europa, cel mai bun marcator.
Alex B.: Cătălin Munteanu. Era un fel de Hagi mai din zilele noastre, juca cu lejeritate, părea mereu calm. Amzăr e muncitor, e un diamant neșlefuit, momentan nu-și dozează corect efortul, dacă ar reuși să fie mai educat tactic ar fi clar jucător de națională.
Alex C.: Tot Niculescu mi-a rămas în memorie, mai ales golul cu Leverkusen. De-acum merg pe Giafer, am avut o carieră la Football Manager și era acolo, nu știam cum arată, era el, era și Florescu, oameni de bază în echipă. Mi se pare că are altă mentalitate față de ce se întâmplă acum. E superbăiat. Faptul că a ajuns căpitan, chiar și al doilea căpitan la o echipă ca Dinamo, unde mai erau niște oameni experimentați…
Mihai: Îl aleg pe Giafer și eu. Și N’Doye. A fost perioada lui de top la Dinamo.
5. Un vis legat de Tribuna Dinamo, ceva ce ai vrea să realizezi în cadrul proiectului?
Alex B.: Nu ne-am pus obiective neapărat, magazin, 100k urmăritori… luăm lucrurile cum vin, când avem o idee bună îi dăm drumul, nu planificăm pentru peste 6 luni, ca să n-o dăm acum. Vrem să fim în continuare o sursă de încredere pentru oameni, să avem timp să facem asta, să nu ne lăsăm, să facem chestii mișto. E și fun, dar încercăm să facem și lucruri serioase.
Mihai: Nu suntem la capacitate maximă.
Alex B.: Obiectivul e să creștem, noi investim în continuare dar vrem să găsim și niște parteneri care să vină lângă noi, să avem bugete pentru a face chestii mai mișto. Să mai găsim voluntari, dar să le dăm și un reward. Să facem deplasări, ne gândim la cantonamentul din iarnă, să stăm tot cantonamentul eventual. Să generăm income ca să putem creștem proiectul.
Theo: Ne-am bucura să educăm și puțin fanii, să le prezentăm anumite momente din istorie, să le arătăm ce e Dinamo.
Alex B.: Să nu mai scuipe arbitrul, eventual! Un fun fact e că a fost un suporter la tribuna a doua care a scuipat arbitrul, de care a scris Costin Ștucan. Noi fix ăluia i-am luat interviu înainte de meci :D Ne-a zis: «Sunt bine, am băut două beri, am venit la meci să mă relaxez». Când l-am văzut în imagini că scuipa… era cu spatele, dar l-am recunoscut după ceasul uriaș de aur care se vedea. Am zis «Bă, ăsta e ăla al nostru» și l-am tăiat din interviu, îți dai seama. Editam și am zis «Hmm, mi se pare cunoscut de undeva…». Avea ceas, un pic de chelie. L-am scos, ca să nu-i facem «16». L-au găsit probabil, că sunt camere pe stadion, dar n-am vrut să fim noi sifoanele.
Tribuna Dinamo: site, Facebook, Instagram, TikTok, YouTube
