Articol de Costin Ștucan - Publicat luni, 16 noiembrie 2020 10:53 / Actualizat luni, 16 noiembrie 2020 11:08
Erik Lincar a fost demis săptămâna trecută de la Turris Turnu Măgurele după ce în sezonul trecut a fost la o fază distanță de promovarea istorică în prima ligă.
În direct la GSP Live, antrenorul de 42 de ani a vorbit despre conflictele din interiorul clubului, despre relația cu fiul lui Liviu Dragnea, finanțatorul lui Turris, dar și despre condiția unui antrenor care vrea să lucreze în Liga 1.
- Ce faci, Erik, în pauza asta neprogramată acum o lună?
- Ce să zic… Lucrurile au luat o anumită întorsătură. Până la urmă, am fost demis… Spun asta pentru că mi s-a achitat clauza de reziliere. Era mare clauza? Dacă s-a achitat, nu cred că era așa de mare. Acum, glumind, îmi pregătesc și eu actele de șomaj, să vedem ce va fi.
- Ce s-a întâmplat? Ai mai plecat o dată, te-ai întors, ce s-a întâmplat de data asta? Ai spus că ai aflat de pe Facebook de demitere.
- Corect. Ca istorie, data trecută am plecat într-un moment bun, eram pe locul 1, dar relația mea cu președintele clubului nu era una prea bună. Mai era și cazul Bud, care credeam că va afecta echipa pe termen mediu, de aia am luat acea hotărâre surprinzătoare. După aia, am făcut și eu greșeli, am ales să plec la Chiajna în plin campionat, iar în decembrie, surprinzător pentru mine, am fost căutat din nou insistent de cei de la Turris.
- Cine te-a căutat? Cu președintele nu aveai o relație bună, mă gândesc că finanțatorul, fiul lui Liviu Dragnea…
- Exact. Chiar a fost foarte insistent. Oameni din fotbal mi-au spus să nu fac greșeala să mă întorc pentru că e vorba aia cu ciorba încălzită…Dar, de multe ori, deciziile mele au fost împotriva a ceea ce spuneau alții. Am făcut invers.
- O încăpățânare…
- Puțin, da. Dar cunoșteam foarte bine lotul și îmi doream foarte mult să joc cu jucătorii ăia. Mă gândeam că vom fi printre echipele din vârful clasamentului.
Lincar: „Am cerut să nu am nicio relație cu președintele!”
- Cu ce te-a convins finanțatorul? Vreo garanție?
- Nu, garanția era echipa. Când am revenit, am spus: „Vreau ca președintele să facă un pas în spate și să nu am nicio relație cu el”. Acest lucru s-a întâmplat. Apoi, în februarie, am avut din nou o convorbire tensionată cu președintele. I-am zis: „Gata, nu mai avem niciun fel de relație de acum încolo!”. El a înțeles și a făcut un pas în spate, ba chiar nu l-a mai interesat prea mult echipa. Pe mine nu mă deranjează să lucrez și cu oamenii care nu-și doresc foarte mult rezultate bune ale echipei.
- Cum adică nu-și doresc rezultate?
- Tot timpul se găseau chestii. Când joci prost și câștigi, nu e bine, că de ce joci prost. Când joci bine și faci egal, de ce faci doar egal. Tot timpul apăreau vorbe.
- E vorba de Mădălin Ioniță, nu?
- Da. Știți ce m-a deranjat cel mai mult?! Că el nu a avut niciodată încredere nici în echipă, nici în mine. Nu știu ce-l deranja la mine. Poate deranjez de multe ori, dar încerc să fiu un tip corect, cinstit și nu încerc să ascund lucruri sub preș.
- În decembrie 2019, a apărut o știre că președintele a plecat din club, dar el de fapt nu a plecat…
- Corect.
- Practic, finanțatorul a încercat să împace și capra și varza. Și pe tine, și pe el…
- (Râde). Interesant e cine e capra și cine e varza.
- Nu-mi permit să spun eu. Cine te-ai simțit tu?
- Eu m-am simțit un antrenor puternic pe care care îl interesează doar echipa, care încearcă să-și motiveze foarte bine jucătorii și să aibă rezultate.
- Despre ce a fost discuția tensionată cu președintele din luna februarie?
- Mmmmm. Eu revenisem și începuse să spună diferite chestii despre mine și stafful meu. Că nu mai suntem cei de anul trecut. Chestii din astea. Dar am lămurit la telefon lucrurile și mi-am văzut de treabă. Eu cred că am demonstrat calitatea mea de antrenor. El (n.r. - Mădălin Ioniță) a fost, este și va rămâne președintele clubului. Îi urez succes, lui și finanțatorului.
„Jucătorii plângeau după meciul cu Rapid. Unii erau disperați”
- Vreau să te teleportezi în minutul 89 al meciului Rapid - Turris din ultima etapă. Era 1-0 pentru voi. Rapid părea sufocată, voi erați promovați. Ce era în mintea ta în momentul ăla?
- Nu știam că eram promovați. În dimineața jocului, mi-am strâns stafful și le-am spus: „Nu vreau în nicio secundă pe parcursul jocului ca cineva să-mi spună ce rezultate sunt pe celelalte stadioane! Dacă faceți asta, vă dau afară!”. Voiam doar să fiu concentrat la echipa mea și la joc. Rapid ne domina, veneau centrări din stânga, din dreapta, încercam să-mi organizez cât mai bine echipa, dar pentru mine era un joc ca cele de dinainte pentru că nu știam rezultatele din alte părți.
Repriza a doua cu Rapid a fost un pic tendențioasă din punctul de vedere al arbitrajului, au fost multe decizii în favoarea Rapidului. Dar asta nu scuză faptul că nu am câștigat. Noi trebuia să fim mai buni.
- Erik Lincar
- Când s-a acordat lovitura de la marginea careului ce ai simțit? Era ultima fază…
- Vedeam că voiau să bată mai mulți rapidiști, dar le-a spus Alexa de pe bancă cine să bată. Mi-aduc aminte că a bătut Sefer în zid și expiraseră cele 6-7 minute de prelungire. Trebuia să se pună capăt jocului.
- Dar faza a avut o cursivitate, era greu să oprească jocul atunci…
- Corect, dar am văzut asta și la meciuri de Liga 1. Neștiind rezultatul, nu am simțit importanța golului. Dar a fost o senzație ciudată. A fost neșansă. Sincer, nu m-am mai uitat la faza aia, nu știu cum s-a întâmplat, dar e păcat că așa a fost destinul echipei mele.
- Ce ai făcut după flash-interviu? Știai deja importanța golului primit.
- Am mers la vestiar, majoritatea jucătorilor plângeau. Erau foarte, foarte supărați, unii erau chiar disperați. Aveau bonusuri frumoase pentru promovare. Am încercat să-i liniștesc pentru că lucrurile chiar au fost tensionate la vestiare. Erau supărați pe arbitraj. Le-am spus că și-au depășit condiția, că au fost niște luptători. Eu sunt totuși pragmatic, știu că n-am făcut un joc deosebit cu Rapid.
- Când ai plecat de la stadion cum te simțeai?
- Am plecat acasă, la familie. Am stat un pic și mă gândeam de ce s-a întâmplat asta, în ultimii ani în fotbalul nu s-a prea întâmplat să pierzi așa un obiectiv în ultima secundă. Am fost încurajat și de finanțator și a doua zi ne-am văzut să vorbim despre viitor. A fost o discuție foarte interesantă. I-am zis finanțatorului un lucru: „Începutul noului campionat va fi foarte dificil și va trebui să ai răbdare”. El a zis că e în regulă. Nu știu totuși cât a băgat în seama cuvintele mele.
Lincar: „Președintele și managerul au decis să scape de mine”
- Venim acum în noiembrie. În comunicatul clubului, se scrie că „politica și filosofia Turris nu mai concordă cu ideile și planurile de viitoare ale lui Erik Lincar”. Ți s-a spus vreun moment în față în această toamnă ceva din ce se scrie în comunicat?
- Nu! Trebuia să mi se spună care e filosofia.
- Ai ținut să spui într-o declarație că ai participat la toate ședintele de la club. Ți s-a reproșat că ai lipsit de la vreo ședință?
- Am participat la toate ședințele despre care am fost anunțat, inclusiv la cea în care a fost anunțat noul manager de la echipă.
- Silviu Bogdan? Care era rolul lui la club?
- Nu știu. A apărut așa, într-o dimineață, când am fost convocat de către finanțator. L-am văzut la masă și mi s-a prezentat ca noul manager. Am zis: „Ok”. E decizia finanțatorului, dar asta nu mă afecta cu nimic. Eu aveam relația cu finanțatorul și voiam să rămână la fel, doar cu el.
- La câteva zile după venirea managerului, tu ai fost dat afară…
- Da. Era o relație specială între manager și președinte. Atunci, cred că ei au decis împreună că e mai bine să plec.
-Cu acordul finanțatorului?
- Probabil.
Lincar: „Mi-aș dori sincer să antrenez Rapid”
- În vară ai fost căutat de alte cluburi?
- Da. Dar nu vă pot spune ce cluburi. Când am intrat în play-off, mulți jucători aveau contracte scandente în iunie. Pe mulți dintre ei i-am convins să rămână la Turris încă un sezon, deși aveau oferte mult mai bune financiar decât ce primeau la Turris. Consider că acei jucători au rămas pentru mine și mi s-ar fi părut anormal ca eu să trădez și să plec după aia.
- Rapid te-a căutat în vară?
- În vară, nu. Dar să știți că eu iubesc Rapid, sunt încântat de ce fac suporterii acolo. Mi-aș dori sincer la un moment dat să antrenez această echipă. Nu știu dacă e posibil din cauza trecutului meu (n.r - la Steaua). La Dinamo, nu îmi doresc însă să antrenez.
- Nu ți s-ar părea o muncă imposibilă să încerci să pui Rapid pe linia de promovare?
- Nu. Doar că sunt anumite schimbări care ar trebui făcute. Nu vreau să intru aici în detaliu. Cred că Rapid , prin nume, prin prezență, prin valoarea jucătorilor existenți și a altor câtorva care trebuie aduși, se poate bate la promovare.
Copos m-a vrut la Rapid, pe vremea aia se lucra în culise. Jucătorii nemulțumiți de la Steaua erau ofertați de Rapid. Deși aveai contract cu Steaua, te chemau să semnezi cu Rapid, să ai dublă semnătură. Eugen Nae chiar a avut un mare scandal pe tema asta. A semnat cu Rapid, dar avea contract cu Steaua. Eu nu am semnat cu Rapid, deși am negociat la hotelul lui Copos cu Constantin Anghelache.
- Erik Lincar
- Întreabă cineva pe Facebook dacă ai vrea la FC U Craiova 1948?
- Eu nu mă propun niciodată la vreo echipă. Nu am nici impresar, eu sunt impresarul meu.
- Poate de aia nu ești încă la Liga 1…
- Să știi că aș putea să am și eu un impresar cu multe relații printre conducători, dar prefer să ajung pe munca mea, nu pe relațiile altora.
- Crezi că poți ajunge în Liga 1?
- Știi ce îmi pare rău?! Am un lucru să îl reproșez părinților mei. Evident, un reproș între ghilimele. Le reproșez că nu au fost politicieni, senatori, n-au lucrat la firme mari de stat, Romgaz, Transgaz (n.r. - dacă Lincar se referă la un antrenor anume, singurul care corespunde descrierii este Edward Iordănescu). Tot ce am realizat, am realizat pe munca mea. Niciodată nu a fost cineva care să mă împingă din spate, să mă pună undeva. Pe mine m-au căutat tot timpul cluburi știind traseul meu de antrenor și pentru asta sunt foarte mândru. Voi continua să muncesc și îmi doresc ca toată această muncă să se arate cândva la Liga 1.
Am fost stelist de mic. Bunicul meu, colonel în armată, a început construcția stadionului Ghencea, nu mai știu în ce an. Am avut o legătură și cu Armata, și cu Steaua.
- Erik Lincar
