VOCILE GAZETEI » România - Elveția, comentat live de Ovidiu Ioanițoaia, Marius Mărgărit și Eduard Apostol: „Bine că ne-am deprins cu gustul succesului și i-am pus la punct pe trufașii elvețieni”

• România - Elveția 1-0. Cronica

ROMÂNIA - ELVEȚIA 1-0. Final

Ovidiu Ioanițoaia: Extraordinară, energia din tribune s-a transmis și pe teren, unde naționala noastră a intrat după pauză mai concentrată și mai îndrăzneață. Cu alt suflu. Rezultatul s-a văzut repede și pe tabelă: la capătul unei faze de manual, începută de Stanciu și continuată de Moruțan, Alibec a deschis scorul în minutul 50. Condusă, Elveția a simțit că-i fuge pământul de sub picioare și s-a întors disperată în atac. A arătat ca un leu furios, dar fără dinți. De care cred că ne-am temut prea tare. Adevărul e însă că și H. Moldovan a făcut minuni, salvând providențial în 4-5 situații, miraculos. Cu emoții, dar fără să-și piardă sângele rece, echipa României s-a îndreptat spre o victorie antologică. Grație căreia și-a atins și ultimele ținte, ocuparea locului 1 în grupă și promovarea în urna 2 la tragerea la sorți pentru Euro, totul spre lauda lui Edi Iordănescu și a băieților lui. Mai frumos chiar că nu se putea, jos pălăria!

Marius Mărgărit: După o repriză confuză, sub efectul euforiei calificării, în care Elveția a condus ostilitățile, România a lovit repede în partea a doua, la capătul unei faze perfecte, finalizată de absentul de până atunci, Alibec. Dar jocul nu s-a schimbat prea mult. Oaspeții au dominat, însă Moldovan, omul nostru numărul 1 în aceste preliminarii, a fost peste tot. Am avut un penalty, apoi au avut și ei, dar Davide Massa n-a dat nimic, iar VAR a tăcut. Nu mai conta, luminițele telefoanelor și inimilor s-au aprins oricum, transformând Arena Națională într-un brad imens. Al bucuriei descătușate după 8 ani. Un alt cadou al naționalei, un Crăciun de noiembrie, cum au mai fost. Neînvinși, câștigătorii grupei, luptători până la epuizare, cu vată în nas și în gură, victorioși chiar după un joc mai slab. Dar cu Elveția, căreia i-am oprit de tot ceasul. A fost seara la care nu mai visam, seara lui Edi, a "tricolorilor" și a milioane de "12".

Eduard Apostol: Inestetic, dar eficient, asta contează! Tata Puiu i-a predat, oficial, ștafeta fiului Edi, din diplomatul ”Generalului” s-au revărsat multe cadouri către principalul Iordănescu, antrenorul anului 2023. Stanciu centrare către Moruțan, care, magistral, l-a pus pe Alibec (50), revigorat, în fața celebrării golului. Ura și la Euro, în cântecele udate de ploaia belșugului de pe Arenă! Au fost faze în care apărarea a fost șvaițer, în care jucătorii s-au mai împiedicat, dar așa e la o ”nuntă”, cu 50.000 de oameni fericiți și mândri, se mai sparge un pahar, se murdărește fața de masă, muzica face petrecerea. Am avut iar un portar în seară de grație, Horațiu Moldovan. Ai noștri au fost buni, au fost și norocoși. Asta e! Bine că ne-am deprins cu gustul succesului și i-am pus la punct pe trufașii elvețieni, naționala României chiar merită felicitările adresate din Țara Cantoanelor că a prins Euro 2024! Din grupa asta ”slabă”, important e că am fost cei mai buni. Bravo, tricolori, bravo, Edward Iordănescu!

ROMÂNIA - ELVEȚIA 0-0. La pauză

Ovidiu Ioanițoaia: O primă repriză plăcută, deschisă, cu posesie în plus pentru o Elveție mai insistentă, nu însă și periculoasă. Deși a plimbat mai mult mingea și a stăpânit zona centrală, ea s-a ridicat rareori la pretențiile ocupantei locului 14 din ierarhia FIFA. N-a arătat rău, dar n-a sedus. Relaxată, conștientă că 0-0 îi convine, naționala noastră s-a înviorat pe parcurs și a reușit să echilibreze jocul spre final. N-a etalat însă curajul și dezinvoltura așteptate de o tribună entuziastă. La pauză, o remiză albă care poate fi socotită totuși echitabilă.

Marius Mărgărit: Am cântat imnul ca niciodată, Rațiu ca un copil fericit, Ianis pe margine, zâmbind, Stanciu învins de lacrimi la final. Dar am început febril, cu un exces de adrenalină, pierzându-ne suflul în acțiuni fără claritate, mai degrabă în stilul de dinainte de Israel. Normal că elvețienii, mai reci, mai calmi, ne-au dominat. Chiar copios în unele momente. Moldovan a zburat, apărarea s-a descurcat greu, cele 5 schimbări n-au dat deloc roade. Am răspuns rar, cel mai spectaculos cu o foarfecă semiratată a lui Moruțan, care a mai încălzit tribunele, generoase, gata să ierte orice, în numele calificării. La pauză, 0-0 chinuit, scor de lideri, dar România a rămas datoare cu ceva ofensivă, care să aprindă stadionul.

Eduard Apostol: E bine că nu e rău! Cu un public care se motivează antifrig, România a ajuns la poarta Elveției, dar n-a știut ce să facă mai departe. Se simte izul de amical și capacitatea redusă de a fi în control în fața unui oponent cu fotbaliști de Serie A și Bundesliga. O vedetă TV din flancul stâng își dovedește limitele teritoriale, nu pune prea mare pericol contra unor adversari mai de Doamne ajută! Măcar aleargă, spre deosebire de vârful central. Iar patriotismul exacerbat al comentatorilor își găsește greu ecou în jocul echipei, dar măcar puteți afla ce programe va oferi stația TV în ajun de Sărbători.

ROMÂNIA - ELVEȚIA. Înainte de meci

Ovidiu Ioanițoaia: Naționala a repurtat o victorie răsunătoare încă înainte de a intra pe teren: a umplut până la refuz cel mai mare stadion al țării. În continuare trebuie să mai arate însă ceva. Să demonstreze că nu mai știe să piardă și, rămânând liderul grupei, să-și facă viața mai ușoară la tragerea la sorți din 2 decembrie. Prin aceea că i-a titularizat surprinzător pe Pușcas și pe Hagi, autorii golurilor, Iordănescu jr a dovedit fler în meciul cu Israelul, intuiție maximă. Să sperăm că, deși a schimbat întreaga linie de atac, Edi a păstrat o doză importantă de inspirație și pentru seara de azi.

Marius Mărgărit: Fără să luăm din meritele lui Edi și Co., lucrurile s-au tot aranjat perfect pentru România în aceste preliminarii. Nici nu se putea un epilog mai frumos pentru „tricolori”, deja calificați la Euro 2024, decât acest meci cu Elveția, marea favorită a grupei, căreia noi i-am stricat primii rotițele, la Lucerna. La ce mă aștept? La o confirmare a jocului cu Israel. La încă un efort de orgoliu, de ambiție, cu una mai mare ca noi. Și la încă un rând de istorie: să terminăm grupa neînvinși, pe primul loc și să dovedim că Elveția, cât de sus o fi ea în clasamentul FIFA, poate fi surpată. La lumina zecilor de mii de luminițe (făclii nu mai sunt) de pe Arena Națională.

Eduard Apostol: De aici încolo, vedem care e treaba. Dacă ne-am calificat (doar) cu noroc, ceea ce nu e rău!, dacă putem spera la mai mult la Euro, ceea ce ar fi foarte bine! Partida cu Elveția va fi „kilometrul zero”, din fericire, un punct de dezvoltare. Indiferent cine ar intra titular sau pe parcurs, nu suntem nici prea slabi, nici prea puternici, comparativ cu Elveția. Sau cu oricare altă echipă ce ne-ar putea fi adversară în Germania. Să nu ne vopsim blonzi, să nu căutăm pete în soare, să încercăm să batem pentru a rămâne #1. Măcar remiza s-o luăm. Înfrângerea ar pica prost, mai ales că e „nuntă”, cu 50.000 de oameni în tribune.