Editorial de Andrei Niculescu despre neînțelegerile de la Real Madrid, problemele de la Barcelona și un aspect surprinzător din Premier League

Îndemn completat, pentru a fi mai convingător, cu un soi de „să moară mama” din periferia Lyon-ului. Ulterior Benzema a zis că n-a zis ce-a zis, iar Zidane n-a zis că n-a zis, a zis că sunt lucruri care se întâmplă, el ia partea bună a evenimentelor, și-anume implicarea lui Karim. De-al cărui caracter n-a mai pomenit, caracter pe care-l știe cel mai bine Valbuena, căci pe Zizou cel mai tare îl frământă că mingea nu prea intră în poarta adversă.

Statisticile îi sar în întâmpinare: alături de Vinicius, Benzema a dat 20 de goluri în 65 de meciuri. Fără Vinicius, Benzema a dat 34 în 31 de meciuri. Așa că, sâmbătă, că tot era Huesca adversar, Vinicius și-a preluat demn tricoul de rezervă, care, se pare că-n acest moment i se potrivește mai bine. El agită teribil partidele în care intră pe parcurs, dar le face haotice pe cele în care apare ca titular, haotic fiind el însuși. Zidane a putut într-un final să folosească tripleta ce-i este pe plac, Asensio-Benzema-Hazard, și l-a recâștigat pe belgian pentru cauză. Un supergol, demn de Eden, nu de hazard, deși a fost marcat cu stângul, piciorul, teoretic, mai puțin bun al lui, a ușurat traseul unui meci ce intrase cumva într-o dinamică periculos de sterilă. Iar faptul că Benzema a dat două goluri, unul fără Vinicius, altul cu Vinicius, nu schimbă cu nimic datele unei probleme ce se leagă evident de Hazard. Dacă belgianul e sănătos, e indiscutabil.

Barcelona cu două fețe

Despre o echipă foarte bună se cam știe că poate câștiga partide și-atunci când joacă prost. Barcelona a trăit această senzație nu cu mulți ani în urmă. Acum, catalanii experimentează altceva: niciodată nu știi, privind meciurile lor, ce concluzii să extragi. Ai fi tentat să le vezi pe cele bune, atitudinea e corectă, fotbalul e mai vertical, nu mai e de-a latul și de multe ori plictisitor ca-n trecut, numărul ocaziilor de gol e mare sau foarte mare, fizic, jucătorii corespund, iar creșterea în exprimare a celor foarte tineri e vizibilă. Dar n-ai cum să le ocolești pe cele negative: 8 puncte din 18 posibile, mai aproape de retrogradare decât de primul loc, greutăți uriașe în a băga mingea în poartă. Din acest ultim punct de vedere, între Barcelona și Real Madrid există multe asemănări și toate se leagă de absența omului de gol.

Mai departe cu zona negativă: Messi n-are niciun gol din acțiune și nicio pasă decisivă în acest sezon, iar după carantină îi poți număra reușitele pe degetele unei mâini. Griezmann l-a dat în sfârșit pe primul, dar din pasa unui adversar. Busquets pare un veteran înaintea retragerii, în vreme ce De Jong a jucat cel mai bine când a fost pus, de conjunctură, fundaș central.

Dacă ar fi o telenovelă de genul celor în care fiecare își alege finalul, ar fi simplu. Dar nu e, iar cei care ard de nerăbdare să parieze că Barcelona va reuși ceva notabil în acest sezon ar trebui să fie mai cumpătați, deși cota e bună. Pentru catalani pare mai degrabă un sezon de tranziție spre planurile de viitor care se vor definitiva odată cu noul președinte.

P.S. Liverpool e lider în Premier League. Până aici, nimic surprinzător. Știți însă care e echipa care a încasat cele mai multe goluri în 7 etape? Ei bine, Liverpool. 15 goluri au încasat „cormoranii”, cu trei mai multe decât Burnley, ultima clasată. La cum merg lucrurile în Anglia e greu de crezut că vom avea „defilările” din ultimele 3 sezoane, fie ele solitare, ca anul trecut sau în urmă cu 3 sezoane, fie în doi, ca-n 2018-2019. Ceea ce, sincer, nici n-ar trebui să fie rău.