Articol de Viorel Tudorache - Publicat joi, 06 aprilie 2023 07:00 / Actualizat joi, 06 aprilie 2023 15:40
Victor Hănescu (40 de ani), managerul propriei Academii de Tenis, developează problemele cu care se confruntă sportul alb în România.
- Serialul GSP „Cât costă să faci sport” a pornit la drum cu fotbalul, cel mai practicat sport din țară, a continuat cu înotul, cu baschetul și apoi cu boxul.
- Adunăm informații și povești din dialogurile sincere cu părinți, copii, antrenori, oameni din sistem pentru a aduce în prim-plan nu doar costurile financiare, ci și investițiile de timp, energie și emoție.
- Ce provocări apar la început de carieră, de ce probleme se lovesc copiii, cum se descurcă părinții, cine și cât plătește, care e rata de succes?
- Victor Hănescu, cum se vede viitorul tenisului românesc?
- Nu-i ușor de spus. În general, sunt copii talentați în România, excepționali nu sunt foarte mulți. Din ce văd eu, părinții se implică foarte mult în domeniul ăsta în loc să lase specialiștii să-și facă treaba.
- Asta pentru că sunt principalii sponsori ai copiilor lor?
- Ei investesc, apoi încep să creadă că știu tenis foarte bine, pentru că merg pe la turnee și aud tot felul de păreri. Bine, în cadrul proiectului meu lucrurile sunt mai așezate. Am discutat cu părinții și înțeleg lucrurile astea. Întâlnesc persoane care vin și spun «Domne, eu vreau copilul să facă asta și asta», vorbind cu mine, dar fără să spună că vorbesc cu unul care a făcut performanță, care are o școală de tenis. Logic ar fi să-l întreb pe specialist «Domne, ce ar trebui să facă copilul meu? Ce-mi recomanzi?». Nu să vii să spui «Nu domne, trebuie să facă asta și asta», tu care ești inginer sau contabil. De la chestia asta se ramifică lucrurile. Încep să vină cu păreri că copilul trebuie să joace patru ore pe zi, la 10 sau la 11 ani, adică lucruri total eronate. Nu-i o direcție bună. Nu zic ca părintele să nu fie informat. Poate sunt și antrenori care își văd interesul sau vor să-i păcălească, nu neg asta.
- La tenis vin doar copii de bani gata, fiind un sport foarte costisitor?
- Nu. Și eu am fost un copil cu părinți care n-au avut bani și am ajuns la tenis și am făcut performanță la nivel înalt. Văd în continuare copii care provin din familii care n-au foarte mulți bani. Încep tenisul, sunt talentați, au rezultate, sunt sprijiniți, uneori găsesc un sponsor, mai greu, dar îl găsesc. În final, dacă copilul are talent se va vedea.
Victor Hănescu: „Talentul se vede de la minitenis”
- Cât de repede se vede că un copil are talent?
- Ca să începi tenisul nu e ceva costisitor. În Academie avem pachete de 250 de lei pe lună, la minitenis, un antrenament pe săptămână. Cu o investiție mică, de la minitenis, se pot vedea copiii mai îndemânatici, care au talent și le place. Într-un an un copil poate să învețe să joace foarte bine dacă e talentat și poate începe să joace turnee de copii. Nici când trec la avansați și cresc numărul orelor de antrenament tot nu vorbim de sume foarte mari. De la 10-12 ani copii buni încep să fie cunoscuți, remarcați.
- Cheltuielile părinților cresc substanțial odată cu participarea la turneele internaționale.
- Clar, când te duci pe internațional apar niște costuri. Sunt însă cadeți de 14 ani, care nu performează în țară, la vârsta lor, dar vor să meargă să joace la turnee afară. Sau spun că n-au bani de antrenamente, dar se duc la turnee internaționale. Le-am explicat: «Stați puțin, de ce să jucați internațional, când voi nu puteți să câștigați în țară?». Ca să te duci pe plan internațional trebuie să fii bun, doar să te duci și să faci plimbări nu văd rostul. Părinții doresc să-i ducă pe copii la turnee afară, pentru că la 14, 16 ani, punctele din clasamentul Tennis Europe sunt înmulțite cu 10 în clasamentul național. Vor să fie cât mai sus în țară, dar asta nu-i prea ajută, când întâlnesc un jucător mai slab clasat, dar mai bine pregătit.
- Tu cum procedezi cu copiii talentați care n-au mari posibilități financiare?
- Eu ofer bursă pentru cinci copii la Academie, copii în care văd acel talent sau pasiune. E un efort finaciar foarte mare. Nu știu ce alt club de tenis din țară mai susține cinci copii. E o bursă pe care copiii o pot pierde dacă nu fac ce trebuie, dacă nu se comportă cum trebuie, dacă părinții nu se comportă, de asemenea, cum trebuie. Bursa constă în antrenamente gratuite sau parțial ratuite, cu antrenor, după un program, pregătire fizică și mentală. Încerc să le găsesc și sponsori copiilor talentați.
Părinții intră ca într-o horă, din care nu mai pot ieși. Vor să-i vadă pe copii câștigători, că urcă în clasament, că sunt buni. Într-un fel e normal, dar ... Când îi auzi, nu spun «a jucat copilul», spun «am jucat», «am câștigat». Sunt ca o echipă. Doar când pierde copilul spune «a pierdut».
- Victor Hănescu, antrenor
Victor Hănescu: „E frustrant. Am creat o bază de la zero, dar nu e a mea”
- Te simți ajutat de sistem?
- Nu prea mă simt ajutat, iar uneori e chiar frustrant când vrei să faci ceva în țara ta, vrei să faci ceva pentru sport. Am investit bani în școala de tenis, dar facilități nu prea am primit. Cred că Ministerul Sportului ar trebui să susțină mai puternic măcar oamenii care vor să rămână în fenomen și să-și investească bani în sport. Nu zice nimeni că vrea sute de terenuri de tenis sau zeci de mii de metri pătrați, vorbim de 4-5 terenuri unde să poți face o activitate. Cum și Djokovici și Tipsarevici au primit în Serbia. Statul a zis: «Băi, băieți luați aici niște terenuri, care erau în paragină și faceți treabă. Băgați-vă banii și amenajați-le și dați drumul la treabă. Faceți alți campioni! Alți sportivi». Abia am reușit cu Ministerul să-mi desfășor activitatea contra cost, la Complexul Tei. Cu chiu cu vai, patru terenuri de tenis am acolo. Am modernizat totul cu investiție personală, baza arăta ca în anii 1980. Crescuse iarba pe acolo. Pe riscul meu și pe banii mei, în cinci ani am dezvoltat ceva ce nu e al meu.
- Care e mulțumirea ta?
- În momentul ăsta, mulțumirea mea este că de un an și jumătate am reușit să creez o bază de la zero luată și să o duc la un standard internațional, cu toate condițiile și de vară, și de iarnă. Am făcut și niște terenuri de minitenis pe suprafață rapidă de hardcourt. E o împlinire pentru mine. Nu sunt mare milionar. Dacă aș pleca de acolo ar rămâne o bază făcută de mine. Și împlinirea că de 5 ani, de când am înființat Academia, am susținut 5 sportivi sau poate chiar mai mulți, care au fost ajutați să-și împlinească visul. Poate că n-o să ajungă neapărat la marea performanță, dar să aibă posibilitatea să facă tenis, să înțeleagă ce înseamnă un program complet. Unii au fost campioni naționali, s-au dus la College în SUA, alții ajung antrenori. Într-un fel sau altul am contribuit la dezvoltarea lor.
Eu și fără sponsori am reușit să ajut doi copii din banii mei, fiindcă și eu am fost ajutat la vremea mea, când aveam 15 ani. De asta am și făcut Academia, să dau ceva înapoi țării, sportivilor
- Victor Hănescu, antrenor
Campionii la juniori, anonimi la seniori
Doar o mică parte dintre juniori care ţintesc marea performanţă trec pragul senioratului. „Dacă eşti foarte bun la juniori, nu înseamnă că ai un paşaport de jucător foarte bun la seniori. De foarte multe ori, e o capcană în care pică atât jucătorii, cât şi anturajul lor, iar foarte mulţi se pierd în consecinţă”, avertiza antrenorul Marius Comănescu, potrivit site-ului de specialitate treizecizero.ro.
Cel mai dur exemplu este experienţa lui Petru-Alexandru Luncanu, fost câştigător de Orange Bowl, în 2006, la U18, care nu a confirmat și la seniori. În cele câteva sezoane la profesionişti n-a reuşit mai mult decât să pătrundă între primii 400 de jucători ai lumii, apoi a intrat în anonimat.
Top 100 mondial în tenis sau aduci bani de acasă
Sportivii care fac saltul la seniori se descurcă foarte greu cu banii dacă nu ajung în top. „E destul de greu pentru un jucător să trăiască din tenis, cu toate că au crescut premiile foarte mult. Ca să se poate susține singur, să-i rămână și bani de trăit, ar trebui să fie clasat prin preajma locurilor 100-150 mondial. Tot ce înseamnă mai jos de locul 200, 300, 400, nu e prea grozav, chiar dacă mai începi să faci niște bani.
De la 17 ani poți să joci turnee Futures de 15.000 de dolari. Ai șansa să faci și la tine în țară astfel de turnee. Dacă câștigi iei puncte ATP cu care intri în clasament. Poți să joci și în Bulgaria, Croația, fără cheltuieli exorbitante. Dacă ești bun, te duci și câștigi, iei puncte și urci în clasament. Până atunci, muncă multă și investiții, ori de la părinții ori ajutat de sponsori”.
Sistemul de sponsorizare nu prea funcționează însă în România, se plâng sportivii. „Dacă nu ajung în primii 100 mondial, sportivii rămân sclavii industriei tenisului, care cosumă foarte mulți bani”, e concluzia generală.
2,9milioane de lei, echivalentul a 587.000 de euro, e bugetul alocat de Ministerul Sportului Federației Române de Tenis pentru 2023
FRT se laudă că sprijină juniorii de loturi
Federația Română de Tenis (FRT) susține că sprijină financiar și sportiv juniorii care fac parte din loturile naționale. Potrivit site-ului FRT, forul condus de George Cosac decontează cheltuielilor cu terenul de antrenament pentru sportivii de lot care nu se pot antrena, gratuit, la Centrul Național de Tenis al FRT, oferă mingi și racordaje, și asigură de la 14 până la 18 săptămâni de turnee interne și internaționale, cu antrenor-însoțitor, susținute financiar.
Unii antrenori spun că sportivii lor nu beneficiază de sprijinul FRT. Cazul Alexiei Tatu, campioana U14 de la Wimbledon. „Nu primește absolut nimic. Nimic, nimic. Dacă vă spun nimic, înseamnă nimic. Nu înseamnă că dacă scrie pe site este și adevărat”, a declarat antrenorul Gabriel Caloian, pentru GSP.
Ministerul se implică în mod direct atunci când nivelul de performanţă al sportivilor ajunge să fie de interes naţional. În rest, pe traseul către acest nivel, responsabilitatea le revine cluburilor şi federaţiilor.
- Eduard Novak, minstrul Sportului, pentru ZF
Experți: „Nivelul a scăzut în România”
Tenisul românesc juvenil este în declin, spun specialiștii. Finala junioarelor U14 de la Wimbledon, dintre Alexia Tatu și Andreea Soare, nu salvează impresia. „Este ceva particular. Nu sunt produsul sistemului din România”, a punctat Gabriel Caloian, antrenorul campioanei Alexia Tatu.
„Din păcate, în ultimii ani a scăzut foarte mult nivelul de joc în România, în special la băieți. La fete au mai apărut câteva junioare bunicele, dar încă sunt departe de tenisul mondial. Copiii și juniorii noștri talentați au nevoie să participe la turnee în străinătate, să se confrunte cu adversari mai buni, pentru a avea anumite repere. Avem juniori care sunt vârfuri în România, la vârsta lor, iar în topurile internaționale sunt 500, 700, 1.000. Atât de mare e diferența”, comentează specialiștii în tenisul intern.
Regresul se resimte și la vârf: „În urmă cu 5 ani aveam 7-8 jucătoare în top 100 WTA. Acum mai sunt 5, iar trei sunt aproape de retragere. Halep are 30 de ani, Cîrstea 32, Begu 31. De viitor rămân Gabriela Ruse și Jaqueline Cristian”.
Jucătoare din România în Top 100 WTA
| Nume (loc) | Vârstă | Câștiguri din tenis | Titluri WTA |
| Simona Halep (26) | 30 | 40.203.437 $ | 24 |
| Irina Begu (37) | 32 | 7.297.500 $ | 5 |
| Sorana Cîrstea (41) | 32 | 8.131.495 $ | 2 |
| Ana Bogdan (58) | 30 | 2.369.858 $ | 0 |
* câștigurile sunt conform WTA
Cei mai reprezentativi jucători români în ATP
| Nume (loc) | Vârstă | Câștiguri din tenis |
| Nicholas Ionel (240) | 20 | 117.746 $ |
| Filip Jianu (289) | 21 | 103.718 $ |
| Marius Copil (384) | 32 | 2.701.349 $ |
| Cezar Crețu (466) | 21 | 49.773 $ |
| Ștefan Paloși (434) | 22 | 32.915 $ |
Ce competiții organizează FRT
Federația Română de Tenis organizează Campionate Naționale, iarna și vara, în probe individuale/dublu/echipe, pentru copii U10, cadeți U12, juniori U14, U16, U18 și seniori. Plus alte turnee sistem circuit. Juniorii nu primesc bani, decât diplome, trofee și uneori vouchere din care își pot achiziționa anumite materiale sportive. La seniori premiile totale sunt între 2.160 lei și și 16.000 lei.
