Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 30 decembrie 2023 15:00 / Actualizat sambata, 30 decembrie 2023 15:13
Tudorel Stoica (69 de ani) a fost de șapte ori campion al României, a câștigat cinci Cupe ale României, dar are și Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei în CV. Fostul mijlocaș vorbește despre sacrificiile pe care le-a făcut în carieră, despre echipa națională și seara zilei de 7 mai 1986.
- Domnule Stoica, ați făcut foarte multe sacrificii. Care e cel mai mare regret? Poate meciurile puține la echipa națională?
- Am făcut o mică analiză, iar în 15 ani jucați la Steaua am stat aproape trei ani în cantonament. Deci trei ani din viața mea am fost, nu la pușcărie, dar am stat cu colegii. E un sacrificiu...
- Și era și foarte obositor, bănuiesc.
- Noi doar luni aveam zi liberă, vacanțele erau foarte scurte. Ne-am pierdut tinerețea, ne-am consumat-o în cantonamente. Marele nostru noroc a fost că nu am făcut asta degeaba, am făcut performanță.
- Sacrificiile v-au adus și notorietate.
Nu știu dacă-mi doream altceva, trofeele pe care le-am câștigat și să mă recunoască lumea pe stradă și să-mi mulțumească... Eu când mă întâlnesc cu persoane necunoscute care-mi mulțumesc pentru ce am făcut, am o mare satisfacție. E cea mai mare bucurie!
- Cea mai mare dezamăgire a carierei rămâne meciul de pe 7 mai?
- Nu m-am gândit la lucrul acesta, dar nu pot să spun că am avut dezamăgiri. Nu știu dacă jucând eu în finală câștigam Cupa Campionilor. Poate făceam o greșeală... N-am dezamăgiri la fotbal. Doar dureri.
- Ne puteți spune una?
- Atunci când mi-am rupt piciorul în '75 cu Dinamo, dublă fractură, și am stat în ghips trei luni. Nu pot să mă plâng însă, pentru că viața de fotbalist mi-a oferit multe și am realizat multe fiindcă am jucat fotbal.
Citește și:
