Temele existențiale: arbitrajele și „omenia”

Așa e în fiecare final de sezon, atmosfera se încarcă nu doar de rivalitate, ci și de suspiciune. Toată lumea are impresia că e cras dezavantajată de cavalerii fluierului și e convinsă că adversarii cu care rivalizează la îndeplinirea diverselor obiective apelează mereu la "altfel de practice".

Italienii, cotropiți și ei de astfel de suspiciuni, spuneau, mai în glumă, mai în serios, că ar tăia bucuroși din calendar ultimele două-trei etape ale fiecărui sezon. Noi mai avem mai bine de două luni și jumătate până la finiș, așa că trebuie să ne educăm suportabilitatea.

Spun doar ce le convine

E adevărat că în peisajul Superligii sunt foarte multe greșeli de arbitraj, atât de multe încât pe unele dintre ele chiar și Kyros Vassaras se vede nevoit să le recunoască public.

Problema nu e aceasta, ci aceea că beneficiarii erorilor uită repede de avantajele pe care le-au avut nu demult și contraatacă vehement atunci când se întâmplă să se greșească împotriva lor.

Brusca amnezie față de un trecut cu foloase evidente, asociată cu arțagul față de întâmplări nefavorabile de data recentă se poate caracteriza și altfel: ipocrizie. Atunci când spui că tu ai avut doar de pierdut și absolut deloc de câștigat.

Clasamentul lui Mihai Rotaru

După ce în recentul meci CSU Craiova-Voluntari 2-1 oltenii au fost beneficiarii unei mari erori (Bancu trebuia eliminat), patronul alb-albaștrilor a spumegat față de penaltyul dat de arbitul din teren oaspeților în ultimul minut din prelungiri. Decizie ridicolă, dar anulată logic la VAR.

Așadar, acuzele șefului oltean s-au dezlănțuit la finalul unui meci cu echipa sa pe post de beneficiară. Ca să fie și mai convingător, patronul din Bănie a întocmit și un clasament al favorizaților, cu următoarea configurație: 1. Rapid, 2. FCSB. 3. CFR. 4. CSU Craiova .

Așadar, (referindu-se doar la primele 4), și-a plasat propria echipă în onoranta postură de lanternă roșie a ierarhiei profitorilor. Aducându-și aminte de ce-i convine, dar uitând de masacrul (în favoarea sa!) lui Istvan Kovacs de la Sfântu Gheorghe.

Protestatarii de la 0-4

În ediția de miercuri dimineața de la Fanatik Superliga, dinamovistul Andrei Nicolescu, întrebat despre golul anulat lui Hermannstadt cu o seară mai devreme, la 1-0 pentru "câini" cu sibienii, opina filosofic că se discută prea mult despre arbitraje, acestea nefiind o temă majoră.

La doar trei-patru zile după ce în Gruia tot dumnealui depășea plafonul sonic, amendând arbitrajul la o înfrângere a echipei sale, totuși, cu 4-0! Atunci tema era majoră, acum nu mai e! Am înteles! Când se iese din sfera arbitrajelor, se alunecă spre cea a incorectitudinii. Termenul de "omenie" e unul dintre cele mai rostite cuvinte.

Uneori s-ar putea ca unii să fie mai moi decât trebuie. Alteori, Benga de la UTA mai dă pasă la adversar în minutul 1, iar meciul începe, practic, de la 1-0. O fi, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti.

Dar să te apuci să vorbești de "omenia" altora după ce tu ai cumpărat un jucător de la Sibiu și imediat ai bătut Sibiul foarte ușor, apoi ai mai luat un băiat de la Iași și peste câteva zile moldovenii din Guatemala se chinuiau să facă penaltyuri în favoarea ta, parcă e prea mult!

Temeri justificate?

Ne întoarcem la Dinamo. În aceeași apariție publică pomenită mai sus, dl. Andrei Nicolescu, în alte situații un excelent profesor de dinamovism televizat, își exprima dorința ca echipa sa să aibă, în play-out, doar patru-cinci puncte mai puțin decât cele de pe locurile șapte sau opt.

Rugat să explice de ce, dl. A. Nicolescu a spus că altfel ar putea apărea "omenia" celor aflați ceva mai departe de retrogradare. Iată că și tânăra generație de conducători a învățat termenii de pe vremea iluștrilor Romel, Gigel.