O legătură indestructibilă

Scăpată în sfârșit de Dorin Șerdean, un ex-acționar majoritar paradoxal, care nu investește nimic și care, printr-un artificiu legal (?), a luat 72,87% din acțiuni gratis și le-a vândut cu 500.000 de euro, Dinamo a fost urmărită de peste 4.000 de suporteri, care au văzut un festival (previzibil și necesar) de goluri pe „Arcul de Triumf”.

Pentru cei care nu au înțeles arhitectura stadionului, cu acel perete transparent, ca o poartă spre divinitate, chiar la fluierul de start de la 17:00 au început să bată clopotele Mănăstirii Cașin. Decupat parcă dintr-un film, a fost un moment aparte în viața acestui club care are nevoie și de mici minuni.

„Dacă într-o zi tu nu ai mai fi / Aș înnebuni, cred că aș muri, trebuie să știi...” 
Cântec al galeriei dinamoviste

Multe dintre acestea se întâmplă deja. Zilnic. Zeci, sute, mii de gesturi imposibil de umane, prin care Dinamo continuă să existe, împotriva tuturor previziunilor prăpăstioase și scenariilor dramatice, dar pe undeva realiste:

O femeie în baston care ținut neapărat să vină la meci. A urcat greu scările tribunei a doua și a urmărit partida cu interes și pasiune.

Oameni care s-au învoit de la muncă sau au fugit într-un suflet la final de program pentru a umple treptat peluza, care a început timid și s-a extins pe parcursul meciului până la limita maximă, deși meciul s-a disputat într-o zi și la o oră descurajatoare pentru fotbal.

„Suntem aici și vom mai fi, căci tot venim de când eram copii / Vremurile nu pot opri mania mea pentru câinii roșii” 
Cântec al galeriei dinamoviste

Prin înțelegerea angajaților neplătiți ai lui Dinamo, care lucrează de multe ori pe încredere și speranță, pe care nu le poți însă monetiza la supermarket sau la bancă.

40 dintre copiii care i-au încurajat pe dinamoviști la Petrăchioaia, unde s-a jucat amicalul cu FC Brașov, au fost invitați la meci de fanii „câinilor”. Neluț Roșu i-a făcut cadou jacheta de încălzire, cu sigla lui Dinamo, unuia dintre copii, declanșând o euforie totală printre aceștia.

După golul de 4-0, jucătorii s-au bucurat între ei și apoi i-au îndemnat pe fanii de la Tribuna a doua să fie mai entuziasmați, spunându-le parcă fără cuvinte „Haideți! Încă suntem aici și ne vom lupta până la capăt”.

Încurajările și aplauzele furtunoase pentru gemenii Irimia, cărora Burcă le-a oferit debutul oficial într-o atmosferă specială, la nici 17 ani.

Iulian Roșu, intrat probabil definitiv în sufletele dinamoviștilor după ritualul de trecere - a înjurat cu pasiune rivala Steaua alături de fani (că așa e pe stadion), și Gabriel Moura, alintat „Roberto Carlos” de un suporter, rămânând minute bune după final pentru a face poze și a vorbi cu suporterii de la Tribuna a doua, respectiv din PCH.

Cine salvează de fapt Dinamo?

„Dinamo, Dinamo, Dinamo suntem noi” 
Scandare a galeriei dinamoviste

Concret, Dinamo va fi salvată când și dacă noii investitori vor băga bani sau vor găsi pe cineva care să bage bani. Emoțional, de ei:

Femeia care a trimis un detergent de vase la Săftica, pentru a ajuta, deoarece atât și-a permis (informație auzită la Radio Dinamo).

Bărbatul care și-a pierdut fiica după o boală cumplită și continuă să investească emoțional și financiar în Dinamo.

„Cine ne-ntreabă ce-avem pe lume și cum trăim și cine suntem noi îi răspundem: ne-avem pe noi și-avem Dinamo...”
Cântec al galeriei dinamoviste

Enough to make a grown man cry

Fanii din străinătate care cumpără bilete la meciuri la care nu merg și le donează celor care vor să vadă partida și nu-și permit.

Persoana care a cumpărat bilete virtuale de 700 de lei din banii strânși dintr-o mică pensie de handicap.

Voluntarii care au renovat baza de la Săftica, se ocupă de platformele programului DDB, de materiale promoționale, colectează donații... Cei care au ținut și țin în spate mult din ceea ce înseamnă Dinamo acum.

Bărbatul care a povestit într-un comentariu lăsat la postarea cu vânzarea lui Dinamo că a citit știrea și a fost atât de fericit încât a izbucnit în plâns. Soția l-a întrebat de ce și a mințit-o că și-a adus aminte de mama lui :D. Enough to make a grown man cry, cum zice cântecul.

De ce toate acestea și multe altele? Simplu: le e greu să rămână fără Dinamo. Nici nu concep. Ca suporter, ai dorința de a-ți salva echipa favorită. Pentru că echipa favorită te salvează la rândul ei. În fiecare zi.

P.S. Într-un clasament al ultimelor 10 etape jucate în Liga 2, Dinamo e pe primul loc.

P.S. 1 Reușita (DACĂ va fi o reușită) noii conduceri îi aparține în mare măsură și lui Vlad Iacob, care se zbate gratis pentru Dinamo și a ieșit în față de câte ori a fost nevoie, chiar și cand nu era nimic de spus, doar de încasat.

P.S. 2 „Ca la noi la nimeni” scrie pe un banner celebru din PCH. Extrem de adevărat și în situații bune, și în situații negative.

P.S. 3 Când și-au anunțat prezența la Săftica sâmbătă dimineață, pentru a-i încuraja pe jucători, fanii au glumit între ei la o emisiune Radio Dinamo: „Veniți și cu niște detergent, șervețele, ce-o mai fi nevoie”. Produse pe care le-au furnizat până acum de câte ori li s-a cerut ajutorul. Gluma e glumă, dar dacă, în ciuda noilor investitori, la Dinamo va mai fi nevoie de pâine, apă sau dero, cu siguranță suporterii tot acolo vor fi. Implicați. Neobosiți. Dinamo sunt ei.

VIDEO Dinamo și suporterii ei, o legătură indestructibilă